* Virusul hepatitic B se transmite extrem de uşor prin sânge şi, în lipsa terapiei specifice, poate cauza disfuncţie hepatică, ciroză, cancer sau chiar decesul bolnavului
* Virusul hepatitic B se transmite extrem de uşor prin sânge şi, în lipsa terapiei specifice, poate cauza disfuncţie hepatică, ciroză, cancer sau chiar decesul bolnavului
Hepatita virală B este o boală contagioasă severă, cauzată de infecţia cu virusul hepatitic B, care poate determina formarea de ţesut cicatriceal în ficat, disfuncţie hepatică, ciroză sau cancer hepatic (hepatocarcinom) şi chiar decesul persoanei infectate.
Virusul se găseşte în sângele infectat sau în alte lichide infectate ale organismului uman, astfel că transmiterea se poate face prin transfuzii sangvine cu sânge infectat, prin utilizarea seringilor şi acelor contaminate, manevre sângerânde la stomatolog, manichiură, pedichiură, piercing sau prin contact sexual neprotejat cu o persoană purtătoare a AgHBs ca şi de la mamă infectată la nou-născut.
Simptome
Simptomele hepatitei acute B (primoinfecţia) includ: icterul (îngălbenirea pielii sau a scleroticelor – partea albă a ochilor şi/sau colorarea în maro sau portocaliu a urinii), decolorarea scaunului (fecalelor), oboseala inexplicabilă care persistă săptămâni de zile, simptome asemănătoare celor date de gripă, cum ar fi febra, inapetenţa (lipsa poftei de mâncare), greaţă şi vărsături, dureri abdominale. Aceste simptome apar după o perioadă de incubaţie de 1-6 luni după expunerea la virus, dar trebuie ştiut că 30 la sută dintre bolnavi sunt complet asimptomatici. “În lipsa diagnosticării precoce şi aplicării terapiei adecvate, boala se cronicizează”, arată dr. Elena Damian, şeful Secţiei de Boli Infecţioase din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă, menţionând că simptomele hepatitei cronice B sunt similare celei acute, cu deosebirea că oboseala este mai severă.
Diagnostic
Atunci când medicul suspicionează o hepatită virală B, va face o examinare clinică şi va recomanda o serie de analize pentru a stabili dacă este vorba despre o boală acută sau despre una cronică.
“În cele mai multe cazuri (până la 85 la sută), hepatita virală B acută este o infecţie care se vindecă în câteva luni, pacientul dezvoltând o imunitate care va dura toată viaţa. O parte dintre bolnavi rămân însă purtători ai virusului şi pot transmite boala, chiar dacă sunt asimptomatici. Unii vor dezvolta hepatită virală B cronică, cu evoluţie îndelungată, care netratată poate conduce la ciroză hepatică, la cancer şi chiar deces în lipsa tratamentului adecvat. Din nefericire, hepatita cronică B se vindecă în puţine cazuri”, mai precizează dr. Damian.
Purtătorii virusului nu ar trebui să doneze sânge, plasmă, organe, ţesuturi sau spermă, pentru a nu transmite boala.
Tratament
În cazul în care se prezintă la medic imediat după expunerea la infecţie, persoanei în cauză i se va face vaccinul antihepatitic B, într-o doză care să stimuleze sistemul imun să lupte impotriva infecţiei.
În cazul pacienţilor cu hepatită acută B, se recomandă repaosul la pat şi o dietă specială pentru a grăbi vindecarea.
“Sunt interzise consumul de băuturi alcoolice şi fumatul sau administrarea unor medicamente care pot afecta negativ ficatul. Înainte de a lua orice medicament, remedii naturiste sau suplimente vitaminice, trebuie consultat medicul specialist, deoarece unele dintre acestea pot agrava afectarea hepatică”, atrage atenţia dr. Damian.
Profilaxie
Pentru a evita infecţia cu virusul hepatitic B sau transmiterea lui, medicul infecţionist recomandă “vaccinarea celor care nu sunt deja infectaţi, folosirea prezervativului la fiecare contact sexual, purtarea mănuşilor atunci când se manipulează sânge sau secreţii umane, bandajarea rănilor deschise. Se interzice împrumutarea periuţelor de dinţi, aparatelor de ras, de epilat, cerceilor, forfecuţelor de manichiură sau pedichiură. Este riscant să se mestece bolul alimentar în locul copilului, seringile trebuie să fie de unică folosinţă, iar instrumentele pentru piercing sau tatuare trebuie să fie sterilizate adecvat”.
Vaccinarea
Vaccinarea antihepatitică B se recomandă a fi efectuată tuturor nou-născuţilor, persoanelor expuse la contactul cu sânge infectat sau lichide umane infectate, rudelor şi prietenilor unui bolnav de hepatită B, persoanelor care folosesc droguri intravenoase, celor cu parteneri sexuali multipli, personalului medical care poate veni în contact cu virusul hepatic B şi personalului centrelor sau instituţiilor care se ocupă de copii sau prizonieri. “Pentru nou-născuţii din mame cu infecţie cronică cu HBV se recomandă achiziţionarea Imunglobulinei anti HBV şi efectuarea vaccinării bebeluşului în maternitate”, mai spune dr. Damian, arătând că, deşi preţul acestui vaccin nu este mic, eficienţa lui este verificată.