Solista a impresionat juriul cu melodiile sale autentice, dar mai ales cu costumul popular vechi de peste 100 de ani
Solista a impresionat juriul cu melodiile sale autentice, dar mai ales cu costumul popular vechi de peste 100 de ani
Teo a fost singura reprezentantă a zonei Munteniei din concurs
Un debut excelent în materie de concursuri internaţionale peste Prut al buzoiencei de numai 14 ani, despre care anunţam zilele trecute că va reprezenta Buzăul pe scena competiţiei „În grădina cu flori multe”, ediţia a VII-a. Cele două piese cu care Teodora a ales să le dovedească moldovenilor că şi o munteancă are voce au fost “Eu sunt fată de la munte” şi “Balada mărului”, pe care mica artistă le-a cântat din suflet şi cu mare drag, în sala de spectacole a Centrului „Tineretul Bucovinei” din Cernăuţi. „Am venit obosiţi, dar fericiţi, bucuroşi că dintre toţi moldovenii autentici, veniţi din Iaşi, Suceava, Gura Humorului sau Chişinău, munteanca noastră şi mândria familei a câştigat locul I. Nu am apucat să o răsplătim în niciun fel, pentru că s-a odihnit o zi întreagă, iar în următoarea a început şcoala şi am tot amânat petrecerea din familie, dar în weekend-ul acesta cred că o să o sărbătorim”, spune fericit tatăl Teodorei, Gigi Bârsan.
Costumul a fost a doua piesă de rezistenţă
Nu numai vocea interpretei de muzică populară a lăsat uimită audienţa venită la festival, ci şi costumaţia buzoiencei, care are o vechime de mai bine de 100 de ani. „Când Teo a început să cânte, fără modestie vă spun că se uitau unul la altul, dădeau din umeri şi se întrebau cine este. Am luat legătura şi cu câţiva profesori de prin Iaşi, care şi-au arătat interesul să o promoveze pe fata mea, mai avem câteva promisiuni de promovare, care sper să se adeverească, pentru că mulţi spun că este un copil cu o voce rară”, mai declară mândru Gigi Bârsan. Tot de la el am aflat că portul cu care Teo a mers în majoritatea spectacolelor a fost unul primit în dar de la o doamnă din comuna Bisoca, are peste 100 de ani vechime şi este cusut cu un model care nu se mai face, nu mai poate fi refăcut. „Întâmplarea a făcut ca eu să intru în vorbă cu acea doamnă din Bisoca, care îl cunoştea pe fratele meu şi care păstra costumul pentru că era autentic şi a fost foarte bucuroasă pentru că îl va purta cineva pe scenă”, mai spune tatăl micuţei artiste. Costumul popular i-a purtat noroc şi la acest festival, ca de altfel şi la concursul de la Siriu, unde a luat tot locul I sau din Vrancea, unde a luat trofeul Festivalului „Cântece de viţă veche”.