* La fiecare 10 secunde, o persoană moare din cauza unei complicaţii a diabetului, considerat a patra cauză de mortalitate la nivel global
* La fiecare 10 secunde, o persoană moare din cauza unei complicaţii a diabetului, considerat a patra cauză de mortalitate la nivel global
* În România, peste un million de oameni suferă de această boală, 14.000 dintre ei fiind din Buzău
Creşte îngrijorător numărul persoanelor care suferă de diabet în România, preşedintele Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice (SRDNBM), prof. univ. dr. Radu Lichiardopol, apreciind că în ţară există peste 1.200.000 de bolnavi. La nivel mondial, există aproape 285 de milioane de pacienţi care suferă de diabet zaharat, potrivit unor date OMS din 2010. Dintre aceştia, 55,2 milioane sunt europeni. În România, potrivit Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, anul trecut au fost trataţi 564.896 de pacienţi diagnosticati cu diabet zaharat, iar în 2011 estimările depăşesc 590.000.
Boală parşivă
“Cam 560 de mii de cazuri au fost înregistrate anul trecut. Este vorba despre persoanele care fac tratament medicamentos. Sunt însă mulţi pacienţi care nu fac tratament şi care urmeză un regim de menţinere, care nu sunt înregistraţi la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Adevărul este că avem în jur de 1.200.000 de bolnavi. Dacă adulţii sunt ţinta obişnuită a diabetului, trebuie ştiut că în România, tot mai mulţi copii, chiar de la naştere, sunt insulinodependeţi. În 2010 au fost înregistrate 320 de cazuri noi la copii cu vârste cuprinse între 0 şi 18 ani”, a declarat, la Congresul Naţional de Diabet, de anul acesta, dr. Radu Lichiardopol.
Complexitate
Potrivit dr. Silviana Constantinescu, şef Secţie Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Buzău, “diabetul zaharat este o boală complexă. De fapt, este un cumul de mai multe afecţiuni. Diabetul de tip 1 se caracterizează prin lipsa secreţiei de insulină. Astfel, pacienţii trebuie să fie trataţi cu insulină pentru a suprevieţui. Diabetul zaharat de tip 2 este o boală progresivă, întâlnită mai ales la persoane cu vârsta peste 40 de ani, care, în timp, pot ajunge să fie tratate cu insulină", spune specialistul.
Prevalenţă
Diabetul zaharat este una dintre cele mai răspândite boli cronice netransmisibile şi cea mai frecventă boală endocrină, în care organismul nu produce destulă insulină sau nu o foloseşte eficient. Se caracterizează prin tulburări ale întregului metabolism, în special la nivelul glucidelor şi prin complicaţii care afectează ochii, rinichii, nervii şi vasele de sânge. Prin frecvenţa sa, diabetul zaharat intră în categoria aşa-numitelor boli cronice ale civilizaţiei.
Se estimează că 2-6 la sută din populaţia Europei Occidentale şi a Americii de Nord suferă de această boală. Şi mai alarmant este că aproape o treime dintre aceşti oameni nu sunt conştienţi de existenţa bolii. În România, aproape 6 la sută din populaţie suferea de diabet în 2010 şi se estimează că până în 2030 procentul se va dubla.
Cauze
Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar parţial. Se ştie că apariţia ambelor tipuri de diabet (1 şi 2) este legată într-o oarecare măsură de factori ereditari, genetici, dar pe de altă parte, factorii de mediu joacă un rol important. În funcţie de cauze, diabetul se împarte în diabet zaharat primar (când nu există nicio altă boală asociată) şi secundar (când se identifică tulburări sau condiţii patologice care cauzează dezvoltarea bolii) . Printre cauzele care pot conduce la diabetul zaharat secundar se numară bolile care afectează pancreasul, tulburările hormonale, diabetul indus de medicamente şi substanţe chimice, diverse boli genetice etc.
Simptome
În general, diabetul se caracterizează prin creşterea peste normal a concentraţiei de glucoză în sânge (hiperglicemie), cu sau fără eliminarea de zahăr prin urină (glicozurie). Mai pot apărea setea excesivă (polidipsie), eliminarea de urină în cantităţi mari (poliurie) sau foamea excesivă (polifagie).
“Diabetul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete, urinare în exces, apetit crescut şi pierdere în greutate. Odată cu dezvoltarea simptomelor, de regulă, apare necesitatea administrării insulinei.
Diabetul de tip 2 debutează de obicei la mijlocul vieţii sau mai târziu, pacientul este obez sau supraponderal, iar simptomele apar şi se manifestă treptat. Dacă pacientul reuşeşte să-şi controleze greutatea corporală prin măsurile dietetice şi administrarea de antidiabetice cu administrare orală, poate evita insulina”, explică dr. Constantinescu, menţionând că ignorarea diabetului poate conduce la complicaţii grave şi chiar la deces.
Complicaţii
Cele mai grave complicaţii, posibil letale, sunt cele acute. Acestea apar prin scăderea sau creşterea bruscă a nivelului de zahăr în sânge (hipoglicemia cu coma hipoglicemică, cetoacidoza diabetică la diabeticii insulino-dependenţi şi coma noncetonică hiperosmolară de obicei la diabeticii non-insulino-dependenţi).
“Pentru o mare parte dintre pacienţi boala diabetică duce, în timp, la aşa-numitele complicaţii tardive. Diabetul afectează întregul metabolism şi, în lipsa tratamentului adecvat poate duce, în timp, la orbire, suferinţe ale nervilor, ulcere la nivelul picioarelor, infecţii ale pielii, ale tractului urinar, ale aparatului respirator, infecţii fungice, otită externă malignă, colecistită emfizematoasă, pielonefrită emfizematoasă etc.”, arată dr. Silviana Constantinescu. Medicul susţine că s-ar putea preveni complicaţiile diabetului prin schimbarea dietei, creşterea activităţii fizice şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.
Istoric
1915-1919 – efectul hipoglicemiant al unui extract pancreatic injectat intravenos la câinele pancreatectomizat a fost demonstrat pentru prima oară de Israel S. Kleiner
1921 – s-a consemnat descoperirea insulinei, de către Frederick Grant Banting şi Charles Herbert Best (premiaţi cu Nobel în 1923), deşi românul N. Paulescu descoperise insulina cu două săptămâni înainte
1985 – primul dispozitiv la nivel mondial de injectare a insulinei, cu cartuşe de schimb
1989 – primul dispozitiv preumplut cu insulină
1999 – primul dispozitiv de administrare a insulinei cu memorie electronică
2001 – primul sistem de administrare a insulinei pentru persoanele cu dizabilităţi de vedere
2011 – un nou dispozitiv de administrare care emite semnal auditiv la finalul dozei