În anul 2009, la începutul crizei economice, se părea că statul va fi un arbitru corect dintre bănci şi cetăţean. Se pare însă că arbitrul a fost mituit.
În anul 2009, la începutul crizei economice, se părea că statul va fi un arbitru corect dintre bănci şi cetăţean. Se pare însă că arbitrul a fost mituit. Sprijinul pe care părea că îl acordă statul român pentru a echilibra raportul de forţă între băncile cu capitalul de miliarde de euro şi cetăţeanul ce îşi cumpărase un frigider ‘’cu buletinul” nu mai există în prezent.
Vestita Ordonanţă 50/2009 este acum lipsită de forţă, iar Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi-a pus batista pe ţambal.
În prezent, cetăţeanul român face ceea ce a fost învăţat să facă cel mai bine: să ducă o luptă individuală de guerilă pentru salvarea puţinilor bani care i-au mai rămas pentru întreţinerea familiei sale şi eventual pentru a evita să-i fie vândută casa la licitaţie.
Până şi avocaţii care se oferiseră să-i ajute pe mediatorii băncilor par să-şi fi pierdut din elan în faţa presiunilor financiare şi de lobby desfăşurate de bănci.
Asistăm în prezent la un fenomen de ascundere a gunoiului sub preş. Băncile ascund în diverse forme creditele, pe care şi ei sunt conştienţi că nu le vor mai recupera niciodată. Ce se va întâmpla în viitorul nu tocmai îndepărtat? Deoarece criza este încă departe de a se termina, foarte mulţi dintre cei care acum “gâfâie” să-şi plătească ratele vor înceta definitiv să o mai facă. Rezultatul va fi saturarea pieţei cu o mulţime de imobile care se vor vinde pe nimic, precum şi înmulţirea numărului de falimente autoprovocate şi de acţiuni judecătoreşti de încetinire a executărilor bancare. Pe acest fond, lipsa de intervenţie a statului este condamnabilă şi are efecte negative atât asupra debitorilor, cât şi asupra băncilor. Primii vor cheltui bani pe avocaţi care îi vor învăţa cum să “fenteze” executările bancare, iar băncile vor trebui să raporteze provizioane de sute de milioane de euro pentru credite neperformante. Şi acest lucru va fi încă un factor de încetinire a economiei, prin înăsprirea condiţiilor de creditare.
Acum este momentul intervenţiei legislative a statului. Pe urmă, va putea fi prea târziu.
Lucian SĂLCUŢAN
este avocat, director general OPINIA