* De 5.000 de ani există metode de Planning Familial, dar femeile încă mor din cauza avorturilor ori se aleg cu grave probleme de sănătate, iar nenumăraţi copii sunt abandonaţi
* De 5.000 de ani există metode de Planning Familial, dar femeile încă mor din cauza avorturilor ori se aleg cu grave probleme de sănătate, iar nenumăraţi copii sunt abandonaţi
Planificarea familială (Family Planning) este un termen cu semnificaţii multiple privind asigurarea planificată şi conştientă a urmaşilor, referindu-se atât la aspectul biologic, cât şi la cel social.
„Dacă pe plan social ne referim la profesie, la calitatea muncii, la căsătorie şi asigurarea locuinţei urmaşilor unui cuplu familial, pe plan biologic vorbim despre reproducere, naştere şi mai ales despre modul controlului acestora. Planificarea familială este cea mai sigură metodă prin care o persoană îşi stabileşte singură câţi copii să aibă, nu este nevoită să-şi abandoneze copiii şi orice femeie poate evita sarcinile riscante sau avorturile”, arată dr. Silvia Nistor, medic specialist în planificare familială în cadrul ambulatoriului Spitalului Judeţean de Urgenţă.
Mii de ani de căutări
Planificarea familială şi contracepţia sunt cunoscute încă din antichitate, dovezile istorice arătând că aproape cu 3.000 de ani Î.H., exista practica contracepţiei şi ideea de planificare familială.
În literatura chineză de specialitate există prescripţia unui preparat avortiv datând din 2700 Î.H. Papirusul egiptean Petrie sau Kahun (aprox. 1850 Î.H.) recomanda diverse paste cu efect contraceptiv sau avortiv. Papirusul Ebers (cea 1550 ÎH) recomanda spermicide, iar practici similare existau şi în spaţiul indian.
În literatura greco-romană de specialitate a Şcolii Hipocratice (Aristotel, Pliniu cel Bătrân, Dioscor din Cilicia) se relatează despre faptul că avortul şi contracepţia se practicau în mod curent. Soranus din Efes ( medic roman), în lucrarea „Ginecologia”, prezenta toate cunoştintele în domeniu din vremea sa şi clasifica metodele contraceptive, făcând distincţie între acestea şi cele avortive.
Împotriva practicilor avortive şi contraceptive, Biserica a avut însă întotdeauna o poziţie categorică, considerându-le păcate grave, asimilate omuciderii şi pruncuciderii.
Între medic şi partenerul de cuplu
„Planificarea familială se realizează prin folosirea metodelor contraceptive, care se stabilesc însă după consultarea unui psiholog-psihoterapeut, a medicului de familie, specialistului în planificare familială. Aceştia pot oferi servicii de planificare familială alegând metoda potrivită fiecărui cuplu, dar fiecare persoană trebuie să decidă ce atitudine va adopta. Este bine să se ia o decizie după consultarea cu partenerul de cuplu, convenind împreună dacă printr-o anumită metodă contraceptivă nu este afectată viaţa sexuală, nu apar efecte secundare nedorite, dacă starea de sănătate a femeii permite. Extrem de important, mai ales în cazul relaţiilor sexuale cu parteneri necunoscuţi sau cu parteneri multipli, trebuie ca fiecare să se asigure că este protejat şi de riscul de a lua boli transmisibile”, explică dr. Nistor de ce este necesară planificarea familială.
Principalele metode contraceptive
„Contraceptivele orale combinate sunt pilule care se administrează zilnic, nu sunt periculoase şi sunt foarte eficiente când sunt utilizate corect. Mai mult, ele reduc riscul unor boli cum ar fi anemia, cancerul ovarian sau uterin, aproape toate femeile putându-le folosi. Cu toate acestea, sunt contraindicate gravidelor, femeilor care alăptează sau au depăşit 35 de ani şi fumează sau au o afecţiune care contraindică folosirea contraceptivelor”, mai spune medicul, insistând asupra evitării automedicaţiei.
Alte metode contraceptive recomandate sunt: contraceptivele monohormonale, contraceptivele injectabile, dispozitivul intrauterin (steriletul), prezervativul, spermicidele, diafragma, sterilizarea feminină, sterilizarea masculină (vasectomia), metode bazate pe cunoaşterea perioadei fertile (sunt metode contraceptive naturale, extrem de utile însă şi femeilor care doresc să rămână însărcinate).
Avortul este ultima posibilitate la care se ajunge pentru a pune capăt unei sarcini, dar complicaţiile ce pot apărea pot ameninţa sănătatea fizică şi psihică a femeii, inclusiv posibilitatea de a avea copii în viitor.