* Consumul excesiv de alcool poate provoca numeroase boli cronice, dar afectează şi viaţa socială a celui care nu recunoaşte că are această problemă şi celor din jurul său
* Consumul excesiv de alcool poate provoca numeroase boli cronice, dar afectează şi viaţa socială a celui care nu recunoaşte că are această problemă şi celor din jurul său
Alcoolismul poate fi considerat o piesă în care actori sunt cel care bea şi familia lui, prietenii, colegii de muncă şi chiar consilierii, fiecare având un rol bine definit într-un Carusel al negării. Alcoolismul, rareori apare la o persoană separat de alţii, dar se continuă în izolare. O persoană bea prea mult şi se îmbată, iar alţii reacţionează la consum şi la consecinţele acestuia. Autorul răspunde la reacţie şi bea din nou, fapt ce determină un Carusel al învinovăţirii şi negării, o spirală descendentă ce caracterizează alcoolismul.
Tentaţia
“Alcoolicul, mai ales dacă este inteligent şi are un anumit statut social, devine sensibil, singuratic şi tensionat, imatur într-un fel, ceea ce produce o reală dependenţă. Cu toate acestea, el poate acţiona într-un mod independent, pentru a nega acest fapt şI a nu-şi asuma responsabilitatea pentru rezultatele comportamentului său. Din această dependenţă şi negare rezultă natura jocului său, un Carusel al negării”, explică dr. Maria Cristache, medic primar psihiatru.
Alcoolicul “a învăţat” că dacă bea, pentru el “asta este o binecuvântare, nu un blestem, este medicamentul, nu otrava pe care singur şi-o administrează. Pentru câteva ore îi înlatură toate problemele, îi dă la o parte temerile, îi reduce tensiunea, îi elimină sentimentul de singurătate şi îi rezolvă toate problemele. Ca să îl observi pe alcoolic singur, să citeşti o descriere ştiinţifică despre boală sau să asculţi poveştile familiei, reprezintă doar o parte a dramei.
Izolarea
“Cuvântul cheie în alcoolism este <negarea>. Oamenii spun iar, şi iar, că vor face ceea ce nu vor să facă sau neagă ceea ce au făcut. La început, alcoolicul bea şi nu ascunde asta faţă de cei din jur, dar nu recunoaşte şi ce cantitate de băutură a consumat, ceea ce înseamnă că este conştient că bea mai mult decât alţii. Este primul semn al alcoolismului. Repetarea negării, prin ascunderea sticlei şi băutul singur, scoate la iveală cât de important este alcoolul în a-l ajuta să se simtă mai bine. După unul sau două pahare, el nu se mai poate opri. Evidenţiază un simţ al succesului, bunăstare şi autosuficienţă. Se crede deasupra lumii şi se comportă ca şi cum ar fi un mic zeu. El are dreptate şi toţi ceilalţi greşesc, mai ales dacă cineva are obiecţii legate de consumul său”, mai spune dr. Cristache.
Medicul explică însă că nu se întamplă ca alcoolicii să se comporte la fel când sunt băuţi: unii nu sunt raţionali sau sensibili, alţii nu sunt responsabili, alţii sunt capabili să ignore regulile de conduită socială, uneori chiar până la un mod criminal, din care a conduce sub influenţa consumului de alcool este un exemplu clar. Dacă o persoană trează ar acţiona în acest fel, am considera-o nebună.
Criza
“Dacă însă consumul continuă, alcoolicul ajunge la criză, se alege cu diferite boli precum gastrită, ulcer, ciroză sau alte afecţiuni grave, putând sfârşi mizerabil. Devine dependent de ceilalţi, de familie, de clerici, de doctori, avocaţi sau asistenţi sociali, dar rareori recunoaşte că nu se poate descurca singur şi caută vinovaţi, precum colegii de serviciu, şeful, patronul, un partener de afaceri”, mai spune medicul psihiatru.
Statisticile din industrie arată că atunci când băutura începe să îi facă probleme la muncă unui angajat, acesta are o vechime la aceeaşi companie de 10 sau 15 ani, iar şeful i-a devenit prieten, l-a protejat de mai multe ori, sperând că va fi pentru ultima dată.
Recuperarea
“Alcoolicul devine însă complet dependent, iar răzbunarea se va manifesta acasă, faţă de familie, de obicei faţă de soţie, care devine <sursa provocărilor> şi eşecului lui. Nevoia lui de a-şi nega dependenţa este din ce în ce mai mare, insistă că este cel mai bun şi mai talentat la serviciu, că a cauzat probleme familiei. Pe măsura ce boala şi conflictul se înrăutăţeşte. Problema reală este că alcoolicul este pe atât de conştient de adevăr pe cât de puternic neagă. Este conştient de starea de beţie şi de eşecul său. Vina şi remuşcările devin insuportabile, nu mai poate tolera criticile sau sfaturile celorlalţi. Dacă o astfel de durere mentală devine insuportabilă, începe să bea din nou, considerând că aceasta este singura cale de a se elibera de durere. Singura lui salvare constă în această fază în ajutorul calificat. Nu este adevărat că nu poate fi ajutat decât atunci când el vrea ajutor. Indiferent de tipul de ajutor ales, nu trebuie să se aştepte ca schimbările să apară peste noapte. Medicul, psihologul, un grup de susţinere, tratamentul şi consilierea pot readuce alcoolicul la o viaţă normală. În caz contrar, acesta poate sfârşi tragic”, mai spune dr. Cristache, menţionând că alcoolismul este la noi în ţară una dintre cele mai mari probleme medico-sociale.