* Au condus, ca ingineri-şefi sau directori, Fabrica de Confecţii militare Rm. Sărat, timp de 30 de ani, alături de Ion Iancu, Domnel Udrea, Gheorghe Mihu, Vasilica Filiuţă sau Mariana Răileanu
* Uniformele râmnicene au îmbrăcat armatele României, Irakului, Iranului, Siriei, Iordaniei, Kuweitului şi Libiei
* Au condus, ca ingineri-şefi sau directori, Fabrica de Confecţii militare Rm. Sărat, timp de 30 de ani, alături de Ion Iancu, Domnel Udrea, Gheorghe Mihu, Vasilica Filiuţă sau Mariana Răileanu
* Uniformele râmnicene au îmbrăcat armatele României, Irakului, Iranului, Siriei, Iordaniei, Kuweitului şi Libiei
Istoric
– 1920 – se mută la Rm. Sărat atelierul de croitorie al Grupului 5 Armată din Focşani
– 1925 – 1935 – se dezvoltă atelierele în care se produce şi repară echipament militar pentru trupe
– 1838 – atelierele sunt preluate de Administraţia Publică Autonomă a Atelierului Central de Confecţii al Armatei (APACA)
– 1944 – în iunie, din cauza războiului, atelierele sunt evacuate, iar activitatea este mutată în Banat, până în noiembrie
– 1948 – atelierele sunt reînfiinţate în cadrul Atelierului de Confecţii ale Statului “Gheorghe Gheorghiu Dej” (ACS), subordonate Ministerului Industriei
– 1949 – se transformă în Întreprinderea de Confecţii “1 Mai” pentru “producerea de confecţii civile şi militare şi de lingerie”
– 1965 – se înfiinţează Întreprinderea de Confecţii Rm. Sărat care trece, succesiv, în subordinea ministerelor Industriei, Bunurilor de Consum, Industriei Uşoare
– 1990 – intră în structura Departamentului Industriei Textile şi Pielăriei din Ministerul Economiei
– 1991 – revine la Ministerul Apărării Naţionale, întreaga capacitate de producţie fiind folosită pentru producerea exclusivă de confecţii militare
– 1997 – se reorganizează ca SC “Confecţia” Rm. Sărat SA
– 1998/1999/2000 – tentative de privatizare eşuate
– 2004 – fosta ministră Sorina Plăcintă cumpără 99,67 la sută din acţiuni de la AVAS, după câţiva ani fabrica intră în faliment, este demolată şi în locul ei se construieşte în 2010 un supermarket
Despre inginerul Mircea Manole se poate spune că a reuşit să strunească, aproape 30 de ani, mii de femei, iar în acelaşi timp “a îmbrăcat şapte armate”, după cum povestesc foştii angajaţi ai fostei fabrici de Confecţii din Rm. Sărat, unde acesta a fost inginer şef de Compartiment, şef de secţie şi peste 20 de ani inginer-şef şi director.
Are acum 80 de ani, dar pentru că a dus o viaţă sportivă, i-a plăcut vânătoarea şi nu a făcut excese, este încă plin de viaţă. Are un singur regret, iar acela este că după ce s-a pensionat, fabrica unde a muncit atâţia ani, alături de peste 10.000 de femei de-a lungul timpului, a fost “rasă de pe faţa pământului” şi a fost “valorificată” ca activ imobiliar. Fosta ministră a Sportului în primul Guvern Boc, Sorina Plăcintă, şi soţul acesteia, prin firma vrânceană Sorste s-a “bătut” cu Gigi Becali pe fosta CONFECŢIA SA în 2004. A reuşit să o cumpere de la AVAS cu 1,9 milioane de euro (99,67 la sută din acţiuni), a falimentat-o şi a vândut-o pe bucăţi, după care în câţiva ani a valorificat-o ca activ imobiliar, distrugând 90 de ani de industrie râmniceană.
Perioada interbelică
“După primul Război Mondial, în 1920, la Râmnicu Sărat au fost transferate atelierele de croitorie pentru producerea echipamentului militar al Grupului 5 Armată din oraşul Focşani. Nu există documente despre această perioadă, dar informaţia a fost transmisă de cei care au lucrat în aceste ateliere, ca maiştri militari sau militari în termen, personal civil fiind angajat numai după câţiva ani”, povesteşte ing. Ion Muşat, fost inginer-şef (1976-1987), respectiv director (1987-1990) al fostei CONFECŢIA Rm. Sărat, care a realizat şi o scurtă monografie a fabricii.
În perioada 1925-1935, activitatea era organizată pe producerea şi recuperarea (repararea) echipamentului militar pentru trupă, după care activitatea s-a restrâns, până în 1938, când fabrica a fost preluată de APACA. În perioada premergătoare celui de-al doilea Război Mondial, alături de atelierele de confecţii sunt înfiinţate şi ateliere de cizmărie, iar activitatea se diversifică şi se intensifică. În iunie 1944, se mută activitatea în Banat, pentru ca în noiembrie să se revină, dar la un nivel mult diminuat al producţiei.
Directorii fabricii au fost coloneii de armată Nicolae Munteanu, Ion Tiron şi Stanciu Albu.
Înfiinţarea Fabricii de Confecţii
Activitatea este chiar întreruptă o perioadă, după care, în 1948, se reia sub coordonarea Atelierelor de Confecţii ale Statului “Gheorghe Gheorghiu-Dej” subordonate Ministerului Industriei. În 1949 ia fiinţă Întreprinderea de Confecţii “1 Mai” Rm. Sărat, având ca obiect de activitate “producerea de confecţii civile şi militare şi de lingerie”. Primul “conducător tehnic” din această perioadă este Ion Niţă (1949-1951), perioadă în care funcţia de director a fost deţinută de Constantin Stănescu şi Florian Velicu.
Din 1949 şi mai ales după 1956, până în anii 1980, în fabrică s-a continuat producerea uniformelor militare, dar şi haine civile, costume pentru ceferişti, salopete, şorţuri, uniforme şcolare etc.
Ceea ce se ştie sub numele de Fabrica de Confecţii Rm. Sărat ia fiinţă în 1965, când director era Ion Iancu, iar inginer şef, Ion Onofrei, după care a urmat inginerul Mircea Manole.
“Practic, el a fost, atât în perioada cât a fost inginer-şef (1967-1971 cât şi după aceea, ca director (1971-1987), unul dintre cei mai activi specialişti ai fabricii. A reuşit să menţină ordinea şi disciplina între miile de femei cu care a lucrat, încercând să înţeleagă problemele fiecăreia, dar fără a lăsa garda disciplinei jos şi fără a face compromisuri”, susţine una dintre fostele angajate ale fabricii, Ioana Bogdan.
De la Manole la Muşat
Un personaj la fel de activ şi de implicat ca şi directorul Manole a fost ing. Ion Muşat, care i-a fost primul “ucenic” şi i-a urmat atât ca inginer-şef, cât şi ca director al fabricii, până la pensionare.
“Îmi amintesc, au fost şi perioade grele, dar şi anumite momente bune. Fiind mai mult în subordinea armatei, pentru care am confecţionat uniforme şi lenjerie, am fost mai mult sub ordin, dar am şi avut anumite privilegii, mai ales în perioada comunistă. Între cei care ne-au sprijinit s-au numărat fostul prim-secretar Ion Sârbu, secretarul cu probleme economice Ion Antonică, dar şi al ministrei adjuncte a MIU, Maria Flucsa, în anii 1980. Au existat, însă, şi numeroase satisfacţii, prin promovarea unor ingineri şi economişti formaţi la noi, în minister sau ca profesori universitari, cum ar fi Simion Pluteci, Firiţa Orlovski, Constantin Popescu, Paul Dimoftache şi alţii”, îşi aminteşte de vremurile bune ing. Ion Muşat.
Împreună cu cei amintiţi şi cu mulţi alţii, cei doi directori ai Confecţia Rm. Sărat au îmbrăcat, practic, şapte armate, confecţionând haine pentru militarii români, irakieni, iranieni, iordanieni, kuweitieni, libieni şi sirieni.
Între privatizare şi desfiinţare
Foştii directori Mircea Manole şi Ion Muşat au plecat din fabrică prin pensionare, cel de-al doilea prinzând şi privatizarea, în 2004 fabrica fiind preluată de “fosta ministră a Sportului, Sorina Plăcintă, care împreună cu soţul ei, prin societatea focşăneană Sorste a cumpărat de la AVAS fabrica”, îşi aminteşte cu năduf inginerul Muşat.
De fapt, au existat tentative de privatizare în mai multe rânduri, respectiv, în 1998, 1999 şi 2000, acestea eşuând. În 2004, Sorina Plăcintă a reuşit să pună mâna pe fabrica al cărei capital social era la data respetivă de 5,27 miliarde de lei. Din acel moment au început protestele muncitoarelor “încuiate în fabrică peste program şi neplătite”, după cum reiese din presa vremii şi din interpelările unor parlamentari buzoieni, dar fosta ministresă şi-a văzut netulburată de treabă, adică a dus fabrica la faliment, a vândut tot ce se putea vinde şi şi-a recuperat de zeci de ori investiţia, valorificând şi cele peste trei hectare de teren pe care în 2010 s-a ridicat un supermarket.
{loadposition zgalerie2921}