După ce în iunie 2007, d-l Mihai Tănăsescu a părăsit banca opoziţiei PSD din Parlamentul României şi a ajuns înalt funcţionar la Fondul Monetar Internaţional[…]
După ce în iunie 2007, d-l Mihai Tănăsescu a părăsit banca opoziţiei PSD din Parlamentul României şi a ajuns înalt funcţionar la Fondul Monetar Internaţional (e drept, foarte bine remunerat) ori de câte ori “descalecă” de la Washington spre Bucureşti, devine foarte sfătos şi ne dă indicaţii de “cum să facă România să respecte directivele instituţiei pe care o reprezintă şi nicidecum, cum românii să o ducă mai bine”.
Ne vorbeşte permanent despre restructurarea economiei româneşti dar niciodată nu spune ceva concret. Ne vorbeşte de “predictibilitate” despre “aliniere” despre “măsuri care trebuiesc luate” aşa încât cei care nu privesc cu atenţie spusele distinsului, au tras concluzia că ar fi bine să devină prim-ministru al României. Să ne ferească Dumnezeu de o asemenea alternativă.
Mai zilele trecute, domnul în cauză, ne dă iar un sfat despre ceea ce trebuie să facem “preţurile la energie şi gaze trebuie aliniate celor europene până în 2015”.
Motivaţia sa ar fi aceea că cele 35 miliarde euro care vor fi investite de companiile private (de unde aceste cifre?) până în 2020, pot fi stopate dacă nu se face alinierea preţurilor. Din câte cunosc eu, în afară de energia verde absolut necesară, România nu are ca prioritate investiţiile în energie şi nici în gaze. E adevărat că producem energie cât consumăm, că gazul, parţial îl importăm la cel mai mare preţ din Europa (aici s-a referit la alinierea “în jos”?).
Nu l-am auzit pe distinsul specialist vorbind – niciodată – despre investiţiile în agricultură şi mai ales în irigaţii, despre corelarea preţurilor la export ale României cu cele din Uniunea Europeană (măcar preţurile la cereale unde suntem un mare producător). Stimaţi reprezentanţi ai organismelor financiare mondiale, dacă doriţi să ne ajutaţi prin împrumuturi, daţi-ne sfaturi şi în domeniile de bază ale economiei unde România este mult în urmă.