Luni, 7 noiembrie 2011, am participat la Sala Palatului din Bucureşti, la concertul aniversar Benone Sinulescu, ţinut cu ocazia împlinirii a cincizeci şi cinci de ani de activitate artistică.
Luni, 7 noiembrie 2011, am participat la Sala Palatului din Bucureşti, la concertul aniversar Benone Sinulescu, ţinut cu ocazia împlinirii a cincizeci şi cinci de ani de activitate artistică.
Într-o organizare de foarte înalt nivel, desfăşurat sub patronajul TVR – care împlineşte tot în acest an cincizeci şi cinci de ani de la înfiinţarea la care a fost prezent inclusiv Benone Sinulescu-, spectacolul va fi transmis românilor de ziua naţională, pe 1 Decembrie.
Mai este de remarcat şi faptul că, la inaugurarea Sălii Palatului în 1961, au fost invitaţi cei mai mari artişti ai României, iar ca interpreţi de muzică populară – doar Maria Tănase şi acelaşi Benone Sinulescu.
Timp de aproape cinci ore, în care nimeni nu a plecat, am revăzut o desfăşurare de forţe artistice incredibilă, coordonată de Benone şi prezentată de Iuliana Tudor.
Sub bagheta magică a lui Nicolae Botgros şi a lăutarilor săi din Chişinău, am asistat la o derulare a istoriei muzicii populare româneşti, din ultimii cincizeci şi cinci de ani.
Benone Sinulescu a fost şi va rămâne un om extraordinar şi m-am convins, şi după acest spectacol, că este primul simbol viu al Buzăului.
Acest spectacol nu a fost închinat doar unui om, ci şi locului din care a provenit şi pe care l-a preamărit.
Nicolae Botgros şi lăutarii săi au început spectacolul cu melodia "Cât e Siriul de mare", iar timp de cinci ore, Buzăul cu locurile şi cu oamenii săi au fost amintiţi la fiecare pas.
Mai mult, Laurenţiu Cazan, alt muzician buzoian faimos, i-a propus lui Beni să cânte împreună aceeaşi melodie, lucru care s-a şi întâmplat, iar sala "a luat foc", cântând împreună cu ei acest adevărat imn al Buzăului.
A fost o mare bucurie pentru mine să constat încă o dată cât de iubit şi de apreciat este Benone Sinulescu şi creaţiile sale.
Personal, nu cred că vreun alt român a construit sau va construi ceva mai durabil în mintea şi sufletul românilor despre imaginea unui loc românesc – în cazul de faţă Buzăul.
După ce am scris un editorial cu titlul "Benone Sinulescu – o veste tristă", ca urmare a returnării de către Benone a titlului de cetăţean de onoare al Buzăului, scriu acum editorialul "Benone Sinulescu – o veste bună", pentru bucuria şi mândria imensă pe care ni le-a adus prin acest spectacol magnific.
La 74 de ani şi cu o vitalitate ieşită din comun, Benone face săli pline, iar melodiile sale încântă şi sunt cântate peste tot în România şi peste tot unde sunt români.
Având în vedere că Benone nu mai este cetăţean de onoare al Buzăului, fac propunerea Consiliului Local şi domnului Primar Constantin Boşcodeală, să instituie un titlu special – acela de prim cetăţean de onoare.
Acest titlu cred că l-ar onora şi pe Benone Sinulescu, dar şi pe noi toţi buzoienii, care ne-am arăta astfel înalta recunoştinţă pentru tot ce a făcut şi face pentru noi.
Iar cei cinci milioane de lei vechi, care ar trebui plătiţi lunar de Consiliul Local lui Benone Sinulescu, ca drepturi de autor pentru imnul buzoian "Cât e Siriul de mare", mă angajez să-i plătesc eu.
Constantin TOMA este
Inginer şi Preşedinte al Grup Romet