Cu faţa tot un zâmbet, cârlionţat, radiază de fericire în timp ce este chemat să îşi ridice premiul în bani oferit de organizatori.
Cu faţa tot un zâmbet, cârlionţat, radiază de fericire în timp ce este chemat să îşi ridice premiul în bani oferit de organizatori. Sebastian Lupaşcu, la numai 15 ani, face parte dintre cei mai talentaţi tineri chitarişti buzoieni, calităţile sale fiind recunoscute sâmbătă în cadrul Festivalului Interjudeţean de Chitară Clasică, unde a câştigat premiul I la grupa lui de vârstă. Degetele care se mişcă rapid pe grif poartă în spate însă ore întregi de studiu individual. El însuşi mărturiseşte că a renunţat la tot ceea ce înseamnă distracţie pentru un puşti de vârsta lui, dar recunoaşte, zâmbind ştrengăreşte şi că are succes la fete de când a început să cânte la chitară.
Reporter: De când cânţi la chitară?
Sebastian Lupaşcu: Studiez chitara de patru ani la Liceul de Artă. De când eram foarte mic, m-am îndrăgostit de acest instrument. L-am auzit pe unchiul meu exersând la chitară într-o cameră alăturată. Fără să ştiu ce se aude, pur şi simplu m-am îndrăgostit de sunet. M-am dus la el şi a fost primul care m-a învăţat corzile, cum să ţin degetele, tot. Pot spune că, de când m-a învăţat să cânt la chitară, am avut mare succes la fete.
Rep.: E greu să cânţi la chitară?
S. L.: Depinde dacă eşti talentat. Dacă nu ai talent şi vrei să cânţi la chitară nu o să poţi, pentru că îţi afectează ritmul degetelor…
Rep: Toţi puştii se văd cântând la chitară electrică într-o trupă…
S. L.: Am cântat şi mai cânt încă la chitară electrică. Visez ca într-o zi să cânt într-o trupă. Cred că am şi voce. Până în clasa a VI-a am cântat solo, dar m-am lăsat din cauză că am început să studiez la chitară şi am mult de muncă.
Rep.: Trebuie să renunţi la multe ca să studiezi chitara?
S. L.: Daa! Am renunţat la foarte multe. Nu am mai ieşit deloc cu prietenii. În decembrie se împlineşte un an de când nu am mai ieşit cu prietenii. Am renunţat la jocuri pe calculator, la televizor… Nu am mai făcut nimic. Aveam în cap doar că trebuie să cânt perfect, să nu se supere dom’ profesor (n.r. Marius Răgălie).
Preşedintele juriului: „un chitarist de muzică clasică poate cânta orice alt gen muzical”
La ediţia de anul acesta a Festivalului „Little strings” de la Buzău au participat 34 de concurenţi cu vârste cuprinse între 8 şi 18 ani, din patru judeţe. Potrivit regulamentului, cei înscrişi în concurs au fost împărţiţi în funcţie de anii de studiu, iar la final fiecare tânăr chitarist a primit câte un premiu în bani. Numărul total al celor care au obţinut premiul I a fost de 17: Lucian Grigore, Diana Alexandru, Filip Poştovei, Alexandru Manole, Teodor Moldoveanu, Andreea Grigore, Eduard Gheorghe, Larisa Oancea, Andrei Iuga, Sebastian Lupaşcu, Silviu Grosu, Mădălin Nedelcu, Sebastian Dinu, Luca Mavrodin, Matei Sava, Irina Nedelcu şi Anca Moraru.
„De la an la an, festivalul a crescut valoric şi am constatat că elevii sunt mai exigenţi cu ei înşişi. Un tânăr care ajunge să studieze serios la chitară trebuie să se rupă de tot de lumea adolescenţilor şi să-i rămână doar masa şi odihna. Mai concret, un chitarist care studiază sub şase ore zilnic nu are nicio şansă. Din păcate, ce vedem la televizor este un drum fals. Cei care se apucă de rock sau alt gen o pot face fără a aprofunda. În schimb, un chitarist de muzică clasică poate oricând cânta orice alt gen muzical”, a declarat preşedintele juriului, Anton Pandelescu.
Festivalul de Chitară Clasică a fost organizat de către Fundaţia pentru Tineret cu sprijinul Primăriei, Consiliului Judeţean şi ROTARY Club.
{loadposition zgalerie2965}