Până în 1989, în judeţul Buzău, industria era înfloritoare, iar turnătoriile de fontă funcţionau din plin, atât la Buzău, dar şi la Râmnicu Sărat, Pogoanele sau Stâlpu.
Până în 1989, în judeţul Buzău, industria era înfloritoare, iar turnătoriile de fontă funcţionau din plin, atât la Buzău, dar şi la Râmnicu Sărat, Pogoanele sau Stâlpu.
Până în 1989, România producea anual peste 1,6 milioane de tone de fontă turnată, pe când acum, în 2011, se produc mai puţin de 100.000 de tone.
Am amintit de evoluţia acestui produs, pentru că piesele turnate sunt baza pentru multe industrii: cea de automobile şi autocamioane, cea de tractoare, de pompe, de maşini unelte, de osii şi vagoane, de produse pentru reţele de apă etc.
Odată cu dezindustrializarea României, după 1990, majoritatea industriilor româneşti de mai sus au dispărut sau, în cazul automobilelor, aproape toate componentele se importă.
Mi-am amintit din nou de industria românească de dinainte de 1990, după ce acum două zile m-am întors dintr-o vizită în Germania, la un partener care îşi are fabrica într-un orăşel de 17.000 de locuitori.
Am fost impresionat, ca de fiecare dată, de supercurăţenie, de lipsa totală de câini comunitari şi de spaţiile încă verzi la acest sfârşit de noiembrie.
Dar, tot la fel de impresionant este şi faptul că la 17.000 de locuitori există aproape 15.000 de oameni care lucrează în fabricile de aici.
Desigur, sunt angajaţi şi din satele din jur, dar şi mulţi imigranţi, printre care şi români. Majoritatea acestor fabrici au sub 100 de salariaţi, cea mai mare având peste 600 de angajaţi.
Cea mai mare parte din aceste fabrici realizează produse de înaltă tehnicitate, iar peste 60% dintre ele merg tot pe piaţa Germaniei.
Mi-am întrebat gazda dacă pe piaţa Germaniei au concurenţă din China sau Turcia.
Răspunsul a fost categoric: nu!
I-am întrebat dacă au altă legislaţie decât cea care funcţionează în UE şi România.
Răspunsul a fost din nou: "nein"!
Şi atunci, de ce nu se întâmplă lucrurile ca în România, unde importăm peste 70% din mâncare şi peste 85% din bunurile industriale?
Pentru că se aplică legea, şi pe piaţa Germaniei pot pătrunde numai produsele perfecte, care îndeplinesc toate normele tehnice şi de aspect.
În acelaşi timp, germanul este educat să consume produsele germane şi este mândru de acest lucru.
Întorcându-mă acasă, am rămas cu acelaşi gust amar, de neputinţă, uitându-mă în jur şi la televiziune, unde se dezbat doar scandalurile politice şi cele dintre fiţe.
Degeaba politicienii vorbesc mult, dar nu fac nimic pentru economia românească şi pentru industria ei!
"O ţară fără industrie e o ţară fără viitor!" – au spus-o şi politicienii de dinainte de al doilea război mondial, dar şi politicienii comunişti, iar România devenise o ţară aproape industrializată.
Iar acum, când piaţa internă ne-a fost cucerită de toată lumea şi când industria noastră este la pământ, spunem că avem şomaj de doar 5% (4,93% – Octombrie), uitând că avem câteva milioane de tineri care şi-au găsit locuri de muncă inclusiv în Germania.
Suntem un popor creativ şi muncitor şi putem avea şi rezultate bune, doar când avem şi conducători buni. Dar deocamdată scapă cine poate!
Constantin TOMA este
Inginer şi Preşedinte al Grup Romet