* Este suferinţa muşchiului cardiac (miocard) produsă de îngustarea (stenoza) sau blocarea (ocluzia) arterelor coronare
* Este suferinţa muşchiului cardiac (miocard) produsă de îngustarea (stenoza) sau blocarea (ocluzia) arterelor coronare
* Infarctul miocardic este responsabil de peste 25 la sută dintre decesele cauzate de afecţiuni cardiovasculare
Ce ştim despre cardiopatia ischemică? Se poate trăi normal, având o astfel de boală? Ce riscuri implică o astfel de afecţiune? Sunt întrebări pe care le-am primit pe adresa redacţiei, de la cititori, şi la care vom încerca să răspundem, cu ajutorul medicilor de specialitate care se confruntă, zilnic, cu zeci de cazuri de acest fel.
Potrivit ultimelor date comunicate de OMS, aproape 17,3 milioane de persoane mor anual din cauza unor afecţiuni cardiace, adică aproape 30 la sută dintre decesele care au loc la nivel global. Dintre acestea, aproximativ 7,3 milioane au murit în urma bolilor coronariene, iar 6,2 milioane, de atac de cord. România ocupă locul trei în lume în privinţa numărului de decese prin boli cardiovasculare (un român din trei moare din această cauză).
Caracteristici generale
Cardiopatia ischemică (boala coronariană) afecteză arterele coronare şi, în consecinţă, acestea îşi micşorează calibrul. Are astfel loc o scădere a cantităţii de sânge care irigă muşchiul inimii care, în aceste condiţii, nu mai deţine cantitaţile optime de oxigen, acizi graşi şi glucoză. „Acest fenomen de reducere a fluxului sangvin prin arterele coronare se numeşte, în limbaj medical, ischemie, iar modificările cardiace produse de ischemie sunt cunoscute prin termenul cardiopatie. Principala cauză de afectare coronariană este ateroscleroza, care constă în depunerea colesterolului pe peretele interior al arterelor. Acesta, în combinaţie cu anumite celule din sânge şi din perete, formează aşa numita placă de aterom. Aceasta îngustează şi, în final, blochează artera, împiedicând fluxul de sânge către miocard”, explică dr. Mircea Constantinescu, şeful Secţiei Cardiologie a Spitalului Judeţean, respectiv, administratorul Clinicii MEDCON.
Factori de risc
Principalii factori de risc pentru ateroscleroză sunt, aşa cum medicii cardiologi avertizează cu fiecare prilej, fumatul, hipercolesterolemia şi hipertensiunea arterială, dar şi de anumiţi factori secundari precum diabetul zaharat, obezitatea, sedentarismul şi moştenirea genetică a individului.
În funcţie de severitatea cu care se manifestă, cardiopatia ischemică poate fi identificată ca angină stabilă, angină instabilă sau infarct miocardic.
Angina stabilă
„În cazul anginei stabile, cel mai important simptom este durerea în piept (angina). Aceasta poate fi recunoscută după câteva trăsături specifice: este declanşată de efort, dispare în cateva minute de la oprirea efortului sau la administarea de nitroglicerină sublingual, iar sediul durerii este, de obicei, pe linia mediană (retrosternal). Faţă de aceste caracteristici generale există însă numeroase excepţii, cum ar fi durerea la nivelul epigastrului, adică în porţiunea superioară a abdomenului, care se confundă cu ulcerul, sau durere în maxilar, care este confundată cu durerea de dinţi”, explică medicul cardiolog.
Angina instabilă
Apare ca o modificare în manifestarea anginei stabile. În cazul anginei instabile, durerea retrosternală se manifestă la efort mai mic sau chiar în repaus, este mai intensă, prelungită, mai frecventă sau nu răspunde la administrarea de nitroglicerină sublingual, ceea ce înseamnă că putem vorbi depre o agravare a bolii coronariene. „Deoarece poate evolua spre infarct miocardic, această boală necesită tratament de urgenţă. Durerea retrosternală nu este prezentă însă în toate cazurile”, avertizează specialistul. Un studiu recent, realizat pe 700 de pacienţi trataţi de infarct miocardic, arată că 47 la sută dintre cei care s-au prezentat la camera de gardă pentru dispnee (respiraţie alterată, sete de aer), ameţeală, oboseală, slăbiciune sau durere abdominală suferiseră un infarct miocardic.
Infarctul miocardic
Infarctul miocardic este forma cea mai gravă de cardiopatie ischemică şi poate provoca decesul pacientului, fiind produs de ocluzia unei artere coronare. Miocardul nu mai primeşte sânge şi se necrozează. Peste 25 la sută din decesele cardiovasculare sunt datorate infarctului miocardic, iar mai mult de un sfert din infarcte scapă diagnosticului imediat (datorită pacientului, medicului, formelor nedureroase sau atipice). De obicei, se caracterizează prin durere atroce, retrosternală, cu durată prelungită, care nu cedează la nitroglicerină.
„Când este blocată o arteră coronară mare, va fi afectată o porţiune extinsă a muşchiului inimii. Durerea nu se corelează cu mărimea infarctului, ci este doar semnalul de alarmă. În infarctele întinse pot apărea alte simptome, care arată o severitate crescută, precum sufocarea (dispnee), hipotensiunea, pierderea de cunoştinţă, tulburări de ritm (palpitaţii) sau chiar moartea subită”, atrage atenţia dr. Constantinescu.
Diagnostic
Diagnosticarea cardiopatiei ischemice se realizează printr-o combinaţie de proceduri: examinarea clinică a pacientului; anamneza (istoricul bolii); electrocardiograma de repaus; electrocardiograma în timpul durerii- testul EKG de efort; ecografie; coronarografie – metodă de diagnostic laborioasă, care permite vizualizarea directă a arterelor coronare (recomandată când celelalte teste indică riscul unei forme severe de cardiopatie ischemică, la care nu este suficient doar tratamentul cu medicamente).
Terapie
Tratamentul cardiopatiei ischemice, arată medicii, constă în primul rând în corecţia factorilor de risc. „Se interzice fumatul, se tratează corect hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, obezitatea, se modifică obiceiurile alimentare. În forma de angină stabilă se recomandă antrenament fizic regulat. Apoi, se stabileşte un tratament cu diverse clase de medicamente, alese în funcţie de profilul fiecărui pacient. Antiagregantele plachetare au rolul de a împiedica formarea cheagurilor de sânge (trombi), care se depun pe placa de aterom şi blochează arterele coronare. Beta blocantele scad nevoia de oxigen a miocardului, care nu primeşte suficient sânge oxigenat prin arterele coronare îngustate. Blocantele de calciu au acelaşi rol ca şi beta blocantele, dar sunt mai puţin eficiente în scăderea consumului de oxigen, având însă un rol special atunci când angina se produce prin spasmul (constricţia) arterelor coronare. Nitraţii produc dilatarea arterelor coronare şi combat durerea. Inhibitorii enzimei de conversie sunt medicamente cu acţiune complexă, iar trimetadizina este un medicament adjuvant, cu rol de protecţie miocardică. Există şi alte clase de medicamente, cu rol foarte important, care se administrează numai la pacienţii spitalizaţi şi sub supravegherea medicului”, menţionează dr. Constantinescu.
Angioplastia coronariană cu stent
„Este o metodă de tratament invazivă, care se efectuează în laboratorul de cateterism şi constă în dezobstrucţia şi dilatarea stenozelor arterelor coronare. La locul stenozei se implantează un dispozitiv numit stent (un fel de cilindru de metal), care are rolul de a menţine un calibru adecvat al arterei. Angioplastia este indicată atât în angină, cât şi în infarct, ca alternativă la tromboliză.
Angioplastia este mai eficientă decât tromboliza, dar este mai laborioasă şi necesită un laborator specializat şi personal calificat. Întrucât factorul timp este esenţial în infarct pentru a salva miocardul, dacă nu există posibilitatea de acces la angioplastie în maximum trei ore, se preferă tromboliza. Pacientul cu infarct necomplicat trebuie tratat cât mai repede şi nu deplasat la distanţe mari”.
Intervenţia chirurgicală
Cardiopatia ischemică are indicaţie de tratament chirurgical atunci când sunt afectate mai multe artere coronare sau când apar complicaţii.
„Operaţia constă în montarea unor by-passuri. Se folosesc bucăţi de vene de la picior (vena safenă) sau artere care irigă teritorii mai puţin importante (artere mamare, artere radiale). Acestea ocolesc (by-passează) zonele stenozate sau ocluzionate ale arterelor coronare”.
Sfaturi pentru pacienţii cu cardiopatie ischemică
Pacienţii cu cardiopatie ischemică trebuie să respecte un regim alimentar din care să excludă excesul de alimente bogate în colesterol: carnea grasă, creier, mezeluri, unt, ouă, brânzeturi grase, untură, ciocolată. Cafeaua trebuie consumată slabă, 1-2 ceşti/zi, iar la pacienţii cu tulburări de ritm (bătăi neregulate ale inimii), tahicardie (bătăi prea rapide ale inimii), nervozitate sau insomnie, cafeaua trebuie exclusă. Evitarea tensiunii psihice de orice gen survenită în familie sau la locul de muncă şi renunţarea la fumat sunt obligatorii.
Efortul fizic intens este contraindicat. Gradul de efort fizic trebuie restrâns până sub nivelul efortului care produce durerea. Crescând progresiv efortul, durerea va apărea la eforturi din ce în ce mai mari. Antrenamentul fizic cel mai comun constă din plimbări zilnice, progresive ca durată şi distanţă, cu evitarea căldurii excesive, frigului şi vântului. Actul sexual poate fi practicat, evitându-se excesele, eventual putându-se administra înainte, în scop profilactic, nitroglicerină sublingual.
Tratamentul cu medicamente se va face numai după o schemă terapeutică stabilită de medic, orice modificare a dozelor sau a ritmului de administrare, fără avizul medicului, fiind riscantă.