Este vicepreşedinte al Academiei Române, membru titular al Academiei Poloneze de Ştiinţe, iar numele său a apărut pe coperta[…]
Este vicepreşedinte al Academiei Române, membru titular al Academiei Poloneze de Ştiinţe, iar numele său a apărut pe coperta a peste 500 de lucrări ştiinţifice. Cunoscutul istoric Dan Berindei şi-a făcut timp, ieri, la cei 88 de ani ai săi, să vină la Buzău pentru a susţine o conferinţă în faţa hasdeenilor, pe tema „Constituirea României moderne”, ocazie cu care a acceptat un interviu pentru cititorii OPINIA.
Dan Berindei nu s-a ferit să vorbească inclusiv despre învinuirea de colaborator al Securităţii, adusă de CNSAS. S-a spus că, după semnarea unui angajament sub constrângere, Securitatea i-ar fi dat misiunea de a-şi spiona propriul fiu, Mihnea Berindei (una dintre cele mai sonore voci ale exilului românesc), numai că, după câteva întâlniri, fiul a realizat care e misiunea tatălui şi a rupt definitiv relaţia cu el.
Reporter: Obişnuiţi să ţineţi frecvent conferinţe în faţa elevilor?
Dan Berindei: Răspund cu drag la orice invitaţie. Este o plăcere, dar şi o datorie. Mai ales astăzi, când disciplinele umane sunt marginalizate, chiar uitate unele.
Rep.: Ce ar trebui să înveţe tinerii buzoieni dintr-o conferinţă pe tema înfăptuirii României moderne?
D. B.: Să înveţe că înaintaşii noştri au fost capabili în împrejurări foarte complicate să înfăptuiască un stat. Apoi, că unul dintre secretele acestei reuşite a fost dăruirea fiecăruia, lipsa de egoism. Ei au înţeles că Unirea face putere şi au reuşit. Lucrul acesta este de ţinut minte pentru viitorul nostru. Vechea lozincă a lui C. A Rosetti şi Brătianu: „Prin noi înşine” continuă încă să fie valabilă. Sigur că facem parte din structuri europene, din NATO, suntem integraţi într-o lume nouă, dar ca entitate trebuie să continuăm să fim români. Enlezii continuă să fie englezi, francezii la fel, dar noi ne-am cam pierdut identitatea. Este chiar o modă să nu mai fim ceea ce suntem. Şi e imposibil.
„Relaţia mea cu Securitatea a fost ca şoarecele cu pisica”
Rep.: Cum comentaţi informaţiile celor de la CNSAS, care acum puţini ani vorbeau despre dumneavoastră drept un tată care şi-a turnat fiul la Securitate?
D. B.: În două rânduri CNSAS-ul mi-a dat un N.U.P., deci nu m-au trecut în categoria celor care au fost colaboratori ai Securităţii. În al doilea rând, sigur că şi eu, ca toată lumea din ţara asta, am fost sub impactul acestui organism de partid şi de stat. A fost însă o relaţie de-a şoarecele cu pisica, eu fiind şoarecele. Totul era ca şoarecele să fie destul de isteţ ca să evite cursele pisicii.
Rep.: Să înţeleg deci că aţi reuşit să evitaţi…
D. B.: Da, dovadă hotărârea CNSAS.
Rep.: V-aţi văzut dosarul de la Securitate?
D. B.: Eu nu am vrut să îmi văd dosarul, pentru că sigur aş fi avut deziluzii găsind note din partea lui X şi ale lui Y.
Rep.: Dar despre acuzele legate de fiul dumneavoastră, Mihnea?
D. B.: Ce se întâmplă…fiul meu a rămas în ‘70, în Turcia, pe parcursul unei excursii. Eu am fost contra. Nici nu am ştiut. M-am dus seară de seară la gară, crezând că tot va veni. Am primit o carte poştală, prin care ne anunţa că nu mai vine. Sigur că s-a creat o situaţie foarte neplăcută în momentul în care a intrat făţiş într-o acţiune de combatere. În momentul în care a fost expulzat Goma (n.r.- scriitorul Paul Goma, cel mai cunoscut disident din timpul României comuniste), fiul meu a luat legătura cu el şi a început o acţiune de combatere a regimului din România. Sigur că eu făceam parte dintr-un institut ideologic şi eram pe muchie. Am evitat să fiu pus într-o situaţie neplăcută şi am întrerupt relaţiile cu el. Mergeam la Paris şi nu-l vedeam, pentru că nu ştiam care sunt urechile care te ascultă. Pur şi simplu de prin ‘83 şi până în ’89, când s-a întors, eu am întrerupt legătura cu el. Apoi am reluat relaţiile.
„Comunismul a făcut rău, dar a şi organizat munca”
Rep.: Este adevărată povestea naşterii fiicei dumneavoastră?
D. B.: Da, fiica mea s-a născut în închisoare, la Văcăreşti. Nevastă-mea a fost închisă aproape trei ani şi fata s-a născut chiar acolo.
Rep.: Cum vede istoricul Dan Berindei comunismul?
D. B.: Comunismul a făcut de toate pentru România: a făcut foarte mult rău, dar pe de altă parte a reorganizat puţin munca. S-a muncit în perioada aceea. Chiar şi în domeniul meu… S-au editat documente cum nu se mai făcuse niciodată până atunci. Noi, în general, ne situăm pe o poziţie excesivă când vorbim despre astfel de lucruri. Ele trebuie văzute însă aşa cum au fost, cu plusurile şi cu minusurile. Mai ales că am cam căzut la examen în ăştia 20 şi ceva de ani. Asta e problema! Am căzut examenul pornind de la o bază materială existentă, reală. Vorbim despre un fond de rezervă de câteva miliarde, în timp ce azi avem 100 de milioane datorie. Trebuie să cântărim cu măsură… Dar pe de altă parte, după ‘89 am câştigat lucrul cel mai preţios: libertatea. Dincolo de asta însă nu ne-am comportat, ca popor, cum mă aşteptam. Şi plătim pentru asta.