Un buzoian de prin Pogoanele a făcut ce-a făcut şi în două luni şi jumătate, dintr-o armată de mercenari adunaţi de prin toată lumea[…]
Un buzoian de prin Pogoanele a făcut ce-a făcut şi în două luni şi jumătate, dintr-o armată de mercenari adunaţi de prin toată lumea, a readus suflul şi spiritul Steaua înapoi la public şi poate, cine ştie, chiar şi acasă-n Ghencea în curând.
Ilie Stan a fost privit la numirea sa în cel mai instabil scaun de antrenor din ţară ca o victimă ce n-avea palton cu sigla roş-albastră pe piept în garderobă. Primele declaraţii uşor naive, poate puţin prea simpliste după sforăitoarele fraze ale precedenţilor tehnicieni şi preşedinţi asociate cu mitraliatele şi elucubrantele divagaţii ale patronului megaloman ne-au făcut să-l privim cu condescendenţă pe cel care muncise pentru Steaua 9 (nouă) ani ca jucător şi încă era îmbibat de istoria şi tradiţia clubului.
Ca orice gospodar, a luat-o bătrâneşte, a avut răbdarea să aleagă încet neghina de sămânţa bună, chiar dacă ea nu dădea semne de germinare. În lotul Stelei, altfel valoros, plutea spectrul fricii de rezultat şi al patronului fără baiere la gură care împroşca pe toată lumea cu vorbe la televizor la fiecare rezultat negativ şi ele se adunau, ex. militarii navigând în ape tulburi pe la mijloc de clasament şi pribegind de la un stadion la altul şi din oraş în oraş.
Ilie nu părea să oprească această avalanşă a dezamăgirii, care era la un pas să măture tot din calea ei, inclusiv publicul, care însemna de fapt bogăţia adevărată a grupării, cândva, din Ghencea.
Dar Stan este os de ţăran, înţelept, răbdător şi pe deasupra împătimit de munca lui.
N-a povestit cât de mare este iubirea lui de culori, cât de ataşat este de Steaua, cum va readuce el lumina pe strada roş-albaştrilor. Nu, el şi-a suflecat mânecile bluzei de training, a coborât în iarbă cu elevii săi şi a început să-şi adune dintre ei caracterele, pentru că de talente mofturoase nu ducea lipsă.
Anii petrecuţi ca secund al lui Iordănescu şi apoi ca principal la echipe mici, unde a construit echipe cu totul cam 11, au început să-şi arate roadele.
Nu se putea chiar din primul minut, eşecurile suportându-le cu stoicism sub uraganul de invective aruncate de sus din loja celui mai priceput patron din istorie. Apoi, rezultatele au început să se adune şi-n campionat, dar mai ales în grupele Europa League.
Ilie a uitat să mai răspundă la SMS-urile disperate din lojă, care-i dădeau tactica ce l-ar fi dus la un faliment anunţat şi şi-a făcut de drum cu cei care voiau să facă performanţă. Iar cei 11 din teren au început să devină o echipă. Buzoianul din Pogoanele a mai dovedit că ranchiuna nu face parte din caracterul său şi, ca un adevărat psiholog, le-a oferit tuturor celor care încercaseră să-l arunce de pe bancă, posibilitatea de a demonstra calităţile lor de fotbalişti, dar şi umane.
Unii au căzut testul, alţii au ieşit la rampă şi-ncet, Steaua, după momentul Ploieşti, a strâns rândurile. Iar astăzi iernează cu o calificare în primăvara Europa League cu un adversar, Twente Euschede, destul de dificil, dar care poate fi învins.
Iar Ilie Stan are timp să-şi aşeze echipa după chipul şi asemănarea lui de stelist în suflet şi în vorbe.
Ştefan Alecsiu este
Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi