Atestată documentar la sfârşitul secolului al XVI-lea, Mănăstirea Răteşti va intra anul viitor în restaurare.
Atestată documentar la sfârşitul secolului al XVI-lea, Mănăstirea Răteşti va intra anul viitor în restaurare. Este vorba despre un proiect realizat cu fonduri europene a cărei cofinanţare este asigurată de Consiliul Judeţean.
Proiectul va avea ca durată de implementare 34 de luni şi vizează reabilitarea şi consolidarea tehnică a bisericii, turnului clopotniţei, casa arhierească, chilii, stăreţia şi muzeu cuprinse în cadrul Complexului Arhitectural Medieval al Mănăstirii Răteşti. Valoarea totală a proiectului este de peste 17 milioane de lei, contribuţia Consiliului Judeţean fiind de 341.815 lei.
„Implementarea acestui proiect reprezintă un beneficiu nu numai pentru lumea monahală, dar şi pentru protejarea patrimoniului naţional, mănăstirea fiind înscrisă în lista monumentelor istorice. De asemenea, prin realizarea acestui proiect, judeţul Buzău poate deveni un punct important pe harta turismului monahal, prin reabilitarea chiliilor şi a casei arhiereşti putându-se asigura şi cazarea turiştilor dornici de a petrece mai mult timp la mănăstire”, se arată în solicitarea către Consiliul Judeţean de asigurare a contribuţiei proprii de 2 la sută pe care Mănăstirea trebuie să o prezinte.
Dezvoltarea turismului ecumenic
Potrivit datelor prezentate de solicitanţi lucrările vizează realizarea unui sistem de evacuare a apelor pluviale din incinta monahală, consolidarea fundaţiilor tututor obiectivelor, refacerea tencuielilor, acoperişurilor, refacerea instalaţiei electrice, injectarea cu răşină epoxidică a fisurilor existente în structura zidăriei, refacerea trotuarelor, refacerea pardoselilor etc.
„Resursele proprii ale Mănăstirii Răteşti sunt limitate dar trebuie apreciat şi onorat curajul de a promova un astfel de proiect al cărui impact este, fără dubiu, de interes public judeţean. De aceea consider că iniţierea acestui proiect de hotărâre privind parteneriatul Consiliului Judeţean Buzău cu instituţia de cult şi asumarea de către Consiliu a obligaţiei mănăstirii de asigurare a cofinanţării de 2 la sută din total costuri eligibile, va contribui la realizarea acestui proiect prin care unul din obiectivele Strategiei judeţului Buzău în domeniul turismului – dezvoltarea turismului ecumenic şi atragerea turiştilor în judeţul Buzău prin crearea tuturor facilităţilor, se va realiza”, precizează preşedintele Consiliului Judeţean, Victor Mocanu, în expunerea de motive.
Scurt istoric al Mănăstirii Răteşti
Mănăstirea Răteşti este o mănăstire ortodoxă, cu viaţă de obşte, în care se găsesc în jur de 60 de maici. Pe la sfârşitul secolului al XVI-lea, actuala aşezare monahală de la Răteşti, ctitorie a boierului Dragomir şi a soţiei sale, era numai un smerit schit de călugări, având o biserică mică de lemn, închinată Sfintei Treimi. Aşezarea monahală va apărea menţionată ca „schit” până în1868. Prima menţionare a Schitului din Răteşti se păstrează din data de 6 mai 1634, când acesta este amintit într-un act de danie al monahului Sofronie de Gomeşti. Potrivit documentelor, în anul 1752, locaşul monahal din Răteşti va ajunge părăsit, fie din pricina unor greutăţi ale vremii, fie din pricina lipsei de monahi. În anul 1760, schitul este reînfiinţat, ca urmare a donaţiei făcute de boierii Scarlat şi Alexandru Hrisoscobu, de astă dată, schitul primind o obşte de maici.
Interiorul bisericii a fost îmbrăcat în frescă între anii 1843-1844, de către renumitul pictor Nicolae Teodorescu, conducătorul Şcolii de zugravi de la Episcopia Buzăului, ajutat de nepotul său, Gheorghe Tattarescu, elev al Şcolii. Din pictura lui Nicolae Teodorescu se mai păstrează astăzi doar catapeteasma. Referitor la colecţia de carte veche bisericească expusă în sala muzeului, încă din anul 1878 aici existau în jur de 180 de volume de carte, între care figurau cele ale Sfinţilor Macarie Egipteanul, Teodor Studitul, Ioan Scărarul, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur etc. În 1900, în colecţie se aflau deja mai multe manuscrise, cel mai preţios fiind un Tretavanghel copiat în 1780, fost al Mănăstirii Butoiul, din judetul Dâmboviţa. Colecţia de artă bisericească, înfiinţată în anul 1975, este compusă din icoane pe lemn şi sticlă, broderii artistice, obiecte de cult, carte veche (o raritate o constituie „Biblia poliglota”, tipărită la Paris, de Antonius Vitray, în anul1629).