Acum două zile am ajuns, printr-o întâmplare, la Sălişte în Mărginimea Sibiului şi, timp de o zi, am vizitat locuri pe care nu le văzusem niciodată.
Acum două zile am ajuns, printr-o întâmplare, la Sălişte în Mărginimea Sibiului şi, timp de o zi, am vizitat locuri pe care nu le văzusem niciodată.
Vizita mea a început cu prezenţa la faimoasa "Sărbătoare a Junilor" din centrul Săliştei, unde tinerii din cele 18 localităţi ce formează Mărginimea se întâlnesc de sute de ani, îmbrăcaţi în portul popular specific zonei, etalând obiceiuri şi tradiţii ce definesc valorile adevărate ale poporului român.
Fiind aglomeraţie foarte mare, am asistat la acest eveniment stând lângă o statuie impunătoare, pe aşa numita "Alee a Academicienilor".
Această statuie este a lui Dionisie Romano, academician român născut la 29 iulie 1806, la Sălişte, în Imperiul Austriac şi mort la Buzău pe 18 ianuarie 1873.
Dionisie Romano a fost episcop al Buzăului de la 11 mai 1864 până la moartea sa, dar a ajuns la această înaltă treaptă ecleziastică după ce a fost profesor "naţional" în Buzău (1832-1843), a ridicat două clădiri şcolare şi a tipărit multe manuale didactice, îndrumând şcolile săteşti din judeţul Buzău, în calitate de revizor şcolar.
Tot la Buzău, a reorganizat şi repus în funcţiune tipografia eparhială în care au apărut o mulţime de cărţi necesare românilor.
Săliştea Sibiului este locul din România care a dat cei mai mulţi academicieni ţării: şase! Iar primul a fost Dionisie Romano, care a făcut atât de multe lucruri bune şi pentru Buzăul secolului al XIX –lea.
Încă cu secole în urmă, Săliştea a devenit un veritabil centru al oieritului şi al industriei legate de această meserie: cojocărie, tăbăcărie, curelărie, croitorie, încălţăminte.
Zona compactă, locuită de români din timpuri imemoriale, te şochează prin casele bogate, curăţenie şi oamenii îngrijiţi.
Gazda mea m-a plimbat prin majoritatea locurilor şi mi-a povestit ce s-a întâmplat şi se întâmplă aici, din punct de vedere economic.
Majoritatea românilor de aici sunt creştini ortodocşi şi averea lor s-a construit şi se construieşte de pe urma oilor.
Fiecare familie are cel puţin câteva sute de oi şi fac aşa de bine această afacere, încât reuşesc să fie prosperi.
Această prosperitate economică a deschis, în timp, perspectiva dezvoltării unei culturi corespunzătoare.
Mai mult, chiar dacă sunt ţărani, în majoritatea caselor există biblioteci, iar copiii cei mai deştepţi sunt trimişi la şcoli înalte de familiile lor, ducând spiritul de hărnicie şi de români adevăraţi atât în ţară cât şi în multe colţuri ale lumii, aşa cum a ajuns şi Dionisie Romano la Buzău.
Imediat după 1990, au venit la Mărginimea Sibiului o mulţime de francezi şi nemţi cu ajutoare, ca mai peste tot în România. Dar când au văzut casele şi românii care locuiau aici, au zis că au greşit adresa. Românii de aici erau majoritatea mai bogaţi decât ei, iar locurile păreau aproape identice cu zonele foarte bogate din Austria şi din Germania.
În concluzie, cred că specializarea pe o afacere care să pună în valoare cât mai bine locurile şi oamenii poate fi un model de dezvoltare care să aducă atât prosperitatea, dar şi instruirea şi cultura necesare unui om civilizat.
Mărginimea Sibiului demonstrează de sute de ani că munca specializată, făcută cu pasiune, poate duce înainte o comunitate.
Şi nu mi s-a părut deloc amuzant că pe multe case sunt desenate sau sculptate oi sau berbeci, oaia fiind considerată aici chiar un fel de membru al familiei.
Constantin Toma este Inginer şi Preşedinte al Grup Romet