Inspirat titlu şi adevărat! E un titlu de epopee.
Inspirat titlu şi adevărat! E un titlu de epopee. Pe măsură ce parcurgi memoriile dlui. Bucur Chiriac, ele fac dovada unui bildungsroman prin dimensiunea întâmplărilor şi medalioanelor reunite sub un orizont absolut inspirat. E impresionantă, dacă nu copleşitoare, „lista” numelor evocate, de la cele mai simple, „pre-orăşeneşti”, la uriaşele personalităţi întâlnite în cariera sa: V. Voiculescu, G. Călinescu, Th. Pallady, Zaharia Stancu, Elena Cernei, Dr. Juvara, N. Herlea, H. Coandă, Alex. Ciucurencu, Patr. Justinian, Nichita Stănescu, Grigore Vieru (…) etc.
În acest rămuriş de nume româneşti mai sunt şi altele la fel de strălucite, nume de frontispicii. (…) Uimitoare este memoria unui astfel de autor care declanşează câte un reflector, secret şi clar, totodată, în unghiul tuturor amintirilor sale, cu amănunte şi date calendaristice exacte, extrase din repertoriul unei existenţe care apropie 80 de ani, pregătindu-ne şi alte surprize scriitoriceşti. Meseria de diplomat nu i-a fost uşoară dlui. Bucur Chiriac, nici în vremurile ceauşiste şi nici în cele post-comuniste. Presiunile asupra sa au fost multiple şi complexe, dar spiritul său echilibrat, inteligent şi de profund patriotism a ştiut să-l muleze pe fiecare etapă a misiunii sale internaţionale.
Dl. Bucur Chiriac e un condeier simplu, dublat şi de un poet cu volume de amplă inspiraţie. (…) Aşadar, după cuceritoarele arabescuri în copilărie şi adolescenţă, începe, rând pe rând, aşezarea-n vitraliu a personalităţilor care i-au marcat viaţa, memoria şi destinul. Paginile răsturnate una în alta îşi măresc dioptria şi patosul lecturii cu adevărat captivante. (…) Multe atribute îi poţi dărui acestei cărţi în două volume (însumând aproape 700 de pagini: memoriale, jurnale, medalioane, cronici, tablete, accente, suspinuri), dar mai ales documente de necontestat. Dl. Bucur Chiriac e un om sentimental ca o peliculă sonor-fosforescentă, cu o scriere fluentă, fără sforţări stilistice impetuoase, aşa cum i se cuvine condeiului său să-şi lase pe hârtie însemnele secrete ale unui suflet curat şi fără arabescuri încâlcite. Se află în cărţile sale o arhivă cu infinite înţelesuri, unele mai adânci, altele aproape transparente, despre fapte şi oameni adevăraţi, despre genii sau simpli trăitori îmbrăţişaţi peste şi printre meridianele şi paralele lumii peste care domnia sa a călătorit. (…)
În principal, cartea de mai sus renaşte o lume apusă a „zeilor” care au sanctificat cultura şi pământul românesc întru eternitate. E o carte cu fascinaţii la prima vedere, dar şi cu fascinaţii „ascunse”, pentru iniţiaţi. Cât aur s-ar fi pierdut pe fluviul timpului fără aceste însemnări discrete, decente, dar definitive! Închei cu un amănunt cât un fulger: o singură clipă a lipsit – şi n-a mai fost – când soţii Marieta şi Bucur Chiriac mi-ar fi putut deveni socri – amintiri rostogolite tragic, printr-o lacrimă grea, resimţită şi astăzi… Respect înalt.