* În România, peste 13.000 de copii suferă de scolioză, astfel că ne situăm pe primul loc în Europa la incidenţa acestei afecţiuni[…]
* În România, peste 13.000 de copii suferă de scolioză, astfel că ne situăm pe primul loc în Europa la incidenţa acestei afecţiuni, pricipala cauză fiind diagnosticarea târzie
Suntem ţara cu cei mai mulţi bolnavi de scolioză din Europa. Specialiştii ortopezi pediatri susţin că de vină este diagnosticarea târzie sau incorectă a bolii. „O mare problemă în România este prezenţa prejudecăţilor în lumea medicilor. De exemplu, foarte multă lume crede că scolioza este cauzată de o poziţie incorectă în bancă sau de ghiozdanul prea greu. Nimic mai neadevărat. Scolioză nu face decât cel care este programat să o facă, adică factorul genetic este foarte important”, a declarat prof. dr. Mihai Jianu, preşedintele Societăţii Române de Ortopedie şi Traumatologie Pediatrică medic la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti, cu prilejul Congresului Naţional al SROTP, adăugând că există o listă de aşteptare de 300-400 de copii care urmează să fie operaţi.
Scolioza este afecţiunea în care coloana vertebrală este deviată în forma literelor C sau S, în plan frontal (într-o parte) sau rotată în jurul axului (rotată) de obicei la mijlocul spatelui, dar şi în regiunea de jos (coloana lombară), cu mai mult de 10 grade.
Cauze
Medicii specialişti spun că în 80 la sută dintre situaţii, cauza apariţiei scoliozei nu este cunoscută, apare de obicei în copilărie sau adolescenţă şi este asociată factorilor genetici.
„Există două tipuri de scolioză: structurată şi nestructurată.Scolioza nestructurată implică curburi ale coloanei, fără rotaţie, şi este reversibilă, pentru că este cauzată de durere sau spasm muscular, o cauză inflamatorie precum apendicita acută sau de inegalitatea membrelor inferioare. Scolioza structurată implică curburi ale coloanei cu rotaţie şi este ireversibilă, fiind de obicei cauzată de factori necunoscuţi (idiopatici), ori boli sau alte condiţii precum : anomalii prezente la naştere (congenitale). Între 5-7 la sută dintre cazurile de scolioză sunt determinate de anomalii congenitale care determină curburi ale coloanei, mult mai rigide decât cele determinate de scolioza idiopatică. Aceste curburi se agravează pe măsură ce copilul creşte, în special în perioada adolescenţei (afecţiuni musculare sau nervoase, precum paralizia cerebrală, sindromul Marfan sau distrofia musculară, traumatisme, infecţii, tumori”, explică dr. George Vulpe, medic chirurg ortoped în cadrul Spitalului Judeţean şi al Policlinicii „N.Titulescu”.
Depistare precoce
Scolioza idiopatică (cea mai frecventă formă) nu are o cauză cunoscută. „La copiii care au acest tip de scolioză, în mod obişnuit, primele simptome apar la vârsta de 8-10 ani. Majoritatea cazurilor de scolioză au grade de severitate medie, determinând curburi mici ale coloanei, care nu se agravează în timp şi nu cauzează dureri sau alte probleme. În mod normal, medicul reexaminează copilul la 4-6 luni, pentru a urmări orice schimbare în evoluţie. În cazurile de scolioză medie sau severă, curburile coloanei continuă să se accentueze în timp, agravându-se în perioada adolescenţei, din cauza creşterii rapide. Curburile mai mici de 30 de grade se opresc din evoluţie, de obicei, odată cu stoparea creşterii scheletului, dar cele mai mari se pot agrava pe toată perioada adolescenţei, evoluţia putând continua şi la maturitate, dacă nu sunt tratate”, arată dr. Vulpe menţionând că doar aproximativ 10 la sută dintre copiii diagnosticaţi cu scolioză necesită tratament (corset sau intervenţie chirurgicală), iar factorul ereditar este cel mai frecvent factor de risc în dezvoltarea bolii.
„Dacă părinţii suspicionează prezenţa unei curburi a coloanei vertebrale la copil, atunci acesta trebuie examinat de către medicul specialist (de familie, pediatru, ortoped), fie prin programul de screening şcolar, fie cu ocazia unei vizite la cabinetul medical”, mai spune medicul, apreciind că o diagnosticare precoce determină începerea rapidă a tratamentului, prevenind astfel agravarea curburii.
Intervenţia chirurgicală
Tratamentul chirurgical poate fi utilizat în tratamentul scoliozelor severe. Scopul intervenţiei chirurgicale este de a îmbunătăţi o deformare severă a coloanei vertebrale. „Rezultatul nu va fi o coloană vertebrală perfect dreaptă, dar scopul este de a o echilibra şi de a împiedica agravarea curburii. Chirurgia, în mod normal, implică stabilizarea coloanei şi împiedicarea agravării prin unirea permanentă a vertebrelor între ele. Înaintea operaţiei trebuie ţinut cont de anumiţi factori: vârsta persoanei; mărimea, direcţia, localizarea curburii sau curburilor coloanei; dacă alt tratament, precum purtarea corsetului, nu a fost eficient. Tratamentul chirurgical poate fi luat în considerare în cazul în care copilul are o curbură a coloanei vertebrale mai mare de 45 până la 50 de grade sau se prevede o agravare a curburii. În copilărie, curbura poate progresa din cauza creşterii, dar intervenţia chirurgicală nu se recomandă până la 10-12 ani. La adult, o curbură mai mare de 50 de grade poate să se agraveze , iar corsetele nu pot fi folosite sau nu sunt eficace”, susţine medicul chirurg ortoped.
Tratamentul chirurgical în copilărie şi în adolescenţă necesită, în mod normal, câteva zile de spitalizare, dar limitarea activităţii se prelungeşte aproximativ un an de zile la copii şi mai mult timp, la adulţi. Adulţii care au fost operaţi pentru scolioză, ca urmare a deformării coloanei prin degenerare (scolioză degenerativă), au adesea complicaţii semnificative. Chiar dacă se reduc durerile chirurgical, alte complicaţii pot apărea, precum pseudartroza sau osteoartrita, de aceea este necesară evaluarea periodică a bolnavului, recomandă dr. George Vulpe.