* Cei mai afectaţi de scăderea temperaturii şi de umezeala caracteristice sezonului rece sunt copiii, bătrânii şi persoanele care suferă […]
* Cei mai afectaţi de scăderea temperaturii şi de umezeala caracteristice sezonului rece sunt copiii, bătrânii şi persoanele care suferă de boli cronice – reumatici, astmatici, cardiaci
Vremea are un efect profund asupra organismului uman, influenţându-i activitatea biologică, dar şi voinţa şi emoţiile. Simptomele diferă de la o persoană la alta, crescând în intensitate odată cu vârsta, afectarea formei fizice şi gravitatea bolii.
Afecţiuni reumatismale
Sezonul rece şi umed acutizează durerile reumatismale, influenţând viaţa unei mari părţi a populaţiei, peste 80 la sută dintre persoanele de peste 70 de ani suferind de astfel de boli.
“Reumatismul, afecţiune localizată la nivelul aparatului locomotor şi cardio-vascular, se manifestă prin leziuni inflamatorii sau degenerative ale ţesutului conjunctiv din întregul organism, dar mai ales din articulaţii, inimă şi vasele de sânge. Suferinţele reumatice sunt predominant articulare (artritele şi artrozele), iar prin expunerea la frig şi umezeală acestea conduc la exacerbări ale puseelor dureroase. Suprafeţele osoase capătă asperităţi, neregularităţi, chiar excrescenţe care împiedică mişcarea normală a articulaţiei. Distrugerea cartilajului articular face ca receptorii de la nivelul osului să resimtă perturbările atmosferice (meteosensibilitate), astfel că în timpul iernii durerea este mai intensă. Cele mai frecvente localizări ale artrozei sunt la nivelul articulaţiilor coloanei vertebrale, genunchilor, şoldurilor şi unele articulaţii de la nivelul degetelor mâinii sau piciorului”, precizează dr. Luminiţa Dinu, medic primar fizioterapeut.
Boli pulmonare
Dr. Karmencita Pricop, medic primar medicină internă, spune că pentru cei care suferă de o boală pulmonară este dificil să respire chiar şi în condiţii normale, iar odată cu sosirea iernii, respiraţia este îngreunată din cauza aerului rece care determină îngustarea căilor respiratorii (bronhoconstricţie).“Căile respiratorii se îngustează astfel, permiţând vehicularea unei cantităţi mai mici de aer, mai ales în cazul bolnavilor care suferă de astm bronşic, putând declanşa o criză astmatică. În funcţie de gradul obstrucţiei şi de gravitatea astmului bronşic sau a bolii pulmonare, expunerea la aer rece poate cauza chiar deces. Aceasta nu înseamnă că bolnavii nu trebuie să mai iasă din casă iarna, ci să-şi ia anumite măsuri de precauţie pentru a putea respira mai uşor în condiţiile unor temperaturi scăzute: să-şi acopere nasul şi gura cu fularul, să-şi administreze un bronhodilatator (la recomandarea medicului) cu 25 – 30 de minute înainte de a ieşi din casă, să respire pe nas şi nu pe gură, pentru că nasul încălzeşte aerul care pătrunde la nivelul tractului respirator”, explică medicul.
Afecţiuni cardiovasculare
Temperaturile scăzute, frigul umed sau vântul suprasolicită aparatul cardiovascular, acesta reacţionând prin modificarea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace.
“Mecanismul de autoapărare al organismului determină constricţia (îngustarea) vaselor de sânge atunci când temperaturile scad, pentru a conserva căldura şi a menţine constantă temperatura corpului. Odată cu îngustarea spaţiului în care curge sângele, presiunea acestuia creşte şi apare riscul producerii unui atac de cord sau a unui accident vascular cerebral. Sunt expuse acestui risc persoanele cu presiune sanguină ridicată (hipertensivii) şi bolnavii care necesită menţinerea strictă a tensiunii la un nivel constant (diabetici sau persoane cu afecţiuni renale cronice). Pentru a reduce riscul creşterii presiunii sanguine, trebuie să se poarte îmbrăcăminte suficient de groasă, călduroasă, dar nu greoaie, care să menţină constantă temperatura corpului şi să reducă la minim modificările bruşte în activitatea inimii şi efortul de adaptare la frig. Cardiacii trebuie să evite ieşirea din casă dimineaţa şi seara târziu, când temperaturile sunt foarte scăzute. Căciula, eşarfa şi mănuşile sunt accesorii obligatorii în timpul iernii, ele reducând suprafaţa expusă frigului”, arată dr. Nicoleta Sava, medic primar cardiolog.
Depresia de iarnă
Scurtarea zilelor şi lipsa luminii solare din perioada iernii pot cauza apariţia depresiei sezoniere (SAD – Seasonal Affective Disorder), susţin medicii psihiatri şi psihologii.
“Tulburările afective sezoniere includ dificultăţi de concentrare, oboseală, senzaţia lipsei de energie, scăderea interesului pentru activităţile zilnice, lipsa dispoziţiei (depresie, tristeţe sau apatie), creşterea apetitului, pofta exagerată pentru carbohidraţi (pâine sau paste făinoase), creşterea în greutate, somnolenţă, pierderea interesului pentru sex, iritabilitate. Aceste simptome debutează toamna, ating un maxim în perioada iernii şi dispar, de obicei, primăvara. 70-80 la sută dintre persoanele afectate sunt femei în jurul vârstei de 30 de ani, dar afecţiunea a fost depistată şi tratată cu succes şi la copii. Cercetările au arătat că fototerapia este eficientă în tratamentul depresiei sezoniere. Consilierea psihologică şi antidepresivele tratează eficient episoadele de depresie apărute la pacienţii cu tulburări afective sezoniere. Familia joacă un rol important în terapia depresiei sezoniere, prin recunoşterea şi acceptarea simptomelor bolii.
O activitate fizică intensă pe parcursul zilei şi în special dimineaţa devreme ajută la creşterea nivelului de energie şi evită apariţia episoadelor depresive. Exerciţiile fizice uşoare, precum mersul pe jos, ciclismul sau înotul, ca şi o dietă sănătoasă şi echilibrată, ajută în tratamentul oricărei forme de depresie”, susţine dr. Maria Cristache, medic primar psihiatru.