Sâmbătă, 14 ianuarie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Casa Municipală de Cultură „Florica Cristoforeanu” Râmnicu Sărat a fost închinată Domnului Poeziei românești Mihai Eminescu.
Sâmbătă, 14 ianuarie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Casa Municipală de Cultură „Florica Cristoforeanu” Râmnicu Sărat a fost închinată Domnului Poeziei românești Mihai Eminescu. Desfășurat într-un cadru festiv la Centrul de Tineret din localitate, simpozionul a debutat cu un medalion Eminescu, selecție din lirica eminesciană și recitare cu mult patos de Matincă Costea. În continuare și-au adus contribuția: Mircea V. Homescu cu un material deosebit despre „Cum a fost perceput Eminescu de către contemporanii săi”, Vasile Ghinea cu un scurt material omagial „Eminescu cântec de dor”: „(…)Eminescu a fost un vis. Visul unui popor, poporul român. Visul de libertate, de neatârnare, de afirmare a unei nații prin talentul nativ și accederea la cultură. Eminescu a apărut ca un meteorit pe cerul culturii românești, a înnobilat limba română creând limba noastră literară. Înzestrat cu gena omului de geniu, cel care își găsea refugiul, liniștea, în slova cărților și-a însușit în scurta sa viață o arie culturală foarte vastă, cu deschidere spre universalitate. Geniul se manifestă în artă și caută să schimbe lumea prin artă. Eul liric eminescian a ridicat graiul românesc la sublim. Lirica eminesciană este expresia unei sensibilități reflexive, a unei intuiții metafizice, grefate pe o cultură universală care atinge absolutul, o subtilitate logică interioară corelată cu o metrică adaptată la momentul creație, pe simțire și cugetare. Eminescu a găsit formula ideală de îmbinare a cuvintelor românești într-o formulă melodică, expresivă. Putem vorbi de fluiditate, sacralitate, de spirit apolinic și dionisiac în versul eminescian. și mai există în lirica eminesciană o noțiune nedefinită, de înaltă simțire specifică poporului român: dorul(…)”, Ramona Germina Manea, elevă clasa a VI-a, școala generală nr.1, a recitat cu multă simțire artistică poezia „Ce te legeni”, Dumitru Hangu a susținut un material despre „Traco-românii, trans-românii și dacii în publicistica și poezia eminesciană”: „Între 1870-1881 se încadrează publicistica și poeziile: „Memento mori”, „Gemenii”, „Sarmis”, „Rugăciunea unui dac” și Scrisoarea III(partea a doua). Eminescu s-a documentat din tratate nescrise a căror autori nu se născuseră”, Mihail Voicu a susținut, în cuvântul său, dimensiunile geografice, istorice și patriotice a operei eminesciene, Safta Leaută a subliniat în alocuțiunea sa, că „nu știm că ne prețuim cu adevărat valorile și mai ales când sunt în viață”, Mihai Doina reluând dizertația prof. Constantin Barbu de la Craiova, a susținut că Eminescu a fost ucis la comanda francmasoneriei, Constantin Marafet în expozeul său a reliefat ce a însemnat pentru cultura română nașterea și moartea lui Eminescu, Marian Ilie în alocuțiunea a sa a prezentat coordonatele publicisticii lui Eminescu, Alexandra Popescu a susținut importanța lui Eminescu în literatura română și cu această ocazie a împărțit câte o garoafă tuturor femeilor prezente la Cenaclu, Ionel Tociu a prezentat printre altele specificitatea cuvântului dor în literatura eminesciană, intraductibil pentru alte limbi. „Chinezii au inventat o ideogramă pentru cuvântul dor”, Violeta Vâlcu a susținut cultura vastă și a subliniat inspirația lui Eminescu din literatura marilor clasici, Adriana Plugaru a asigurat, ca un respiro între două luări de cuvânt, un film documentar despre viața și activitatea lui Mihai Eminescu.
Sâmbătă, 21 ianuarie, începând cu ora 15.00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Alexandra Popescu, cu proză.