Articolul “Povestea buzoianului care a făcut ocolul lumii în opinci”, apărut în ediția de joi a cotidianului OPINIA a suscitat un interes deosebit din partea cititorilor ediției on-line, dovadă stând atât numărul accesărilor acestuia, peste 900, cât și al comentariilor postate pe site
Articolul “Povestea buzoianului care a făcut ocolul lumii în opinci”, apărut în ediția de joi a cotidianului OPINIA a suscitat un interes deosebit din partea cititorilor ediției on-line, dovadă stând atât numărul accesărilor acestuia, peste 900, cât și al comentariilor postate pe site, din care redăm, în cele ce urmează, câteva:
Costică Patache: “Eram elev al Școlii Generale nr. 5 Buzău, când Dumitru Dan a fost invitat de conducerea școlii din acea perioadă să ne povestească despre temerara expediție din acele vremuri”.
Teodor George: “ Da, este o excepție, nu numai că a reușit să pună în practică ceea ce alții nici nu visează, ci a reușit să integreze și să ducă peste tot pe unde a fost și specificul național sub o formă sau alta. Eu personal sunt din Focșani (județul vecin Vrancea) și născut acolo unde a avut loc Cel de-al doilea Termopile al românilor – Mărășești. Străbunicul meu și cu bunicul din partea mamei aveau ceva în comun cu Dumitru Dan. Am auzit de domnul Dumitru Dan și la Radio România – Antena Satelor. Cum a spus însuși N. Iorga, <trebuie să fim vrednici de ceea ce avem>”
Oana: “ Mă bucur că sunt buzoiancă și că am descoperit articolul ăsta care mi-a încălzit seara. Mă bucur pentru cei care au avut ocazia să îl cunoască, mi-ar fi plăcut și mie. O seară bună, dragi buzoieni!”
Ivașcu A.: “Foarte frumos articolul; de asemenea vă recomand cu căldură și articolul <Aventura celor patru români din 1910>”
Eduard Biteanu:“Mi-a plăcut foarte mult articolul, mai ales că l-am cunoscut personal. Șansa a fost ca bunicul meu să-i fie un bun prieten și, ulterior, printr-o coincidență, să devenim vecini de garsonieră în Micro 3. Aveam doar 10 ani când a murit, dar țin minte că îi făcea o plăcere enormă să povestească, atât mie cât și altor copii, de toate aventurile prin care trecuse. Era o adevărată enciclopedie ambulantă și ne fascina cu poveștile lui, încât uitam și de joacă. El a fost și cel care mi-a insuflat pe atunci pasiunea pentru filatelie și numismatică. ?in minte că avea o frumoasă colecție de timbre și monezi pe care ne-o arăta și ne minunam. M-a apucat nostalgia și mi s-au umezit ochii citind articolul acesta!”
Nicoleta Leu: “Sunt buzoiancă și mă mândresc. Ce vremuri erau odată, pe când, în zilele noastre, nu mai există nimic de care să îți poți aminti cu drag. Păcat…”
Croitoru: “Eram elev când Dumitru Dan a venit la școala din Berca-Buzău, unde învățam atunci; era bătrân, dar povestea frumos și fascinant despre călătoria de atunci; era însoțit de o femeie în vârstă, cred că era soția lui; noi, elevii, am vrut să-i dăm cadou un coș mare cu ouă, dar l-a refuzat politicos și zâmbind cu gura până la urechi. Minunații profesori Dragomir (soț și soție) au fost cei care au făcut tot posibilul să-l cunoaștem și noi pe Dumitru Dan și să ne bucurăm de amintirile acestuia”.
Adi: “Admir aventura acestui om. Păcat că aventurile oamenilor de azi în alte țări se limitează la ceva salarii…”.