Când tot mai multe voci cer măsuri similare pentru stoparea migrației politice și la nivel parlamentar, este complet contra firii ca aberația din consiliile locale și județene să nu fie reparată.
Ultima ședință a Consiliului Județean a avut, pe lângă subiectele de atracție “la vedere” – votarea bugetului, nefuncționarea Uniunii Social-Liberale la nivelul deliberativului județean și declarația politică a președintelui Victor Mocanu legată de Spitalul Județean de Urgență – încă un punct pe care, cu excepția celor interesați, nu prea a fost băgat în seamă, nici măcar de cei veniți să asiste la lucrările ședinței. Este vorba despre faptul că, pentru a doua oară în istoria acestei legislaturi, un partid politic era cât pe-aici să nu-și poată revoca și înlocui un consilier județean exclus din rândurile sale.
Dacă alianța PSD-PNL ar fi funcționat conform regulilor stabilite prin protocolul USL, fostul consilier democrat-liberal Sorin Munteanu ar fi, și astăzi, membru al acestui deliberativ. Culmea ironiei este că aceia care s-au opus cererii PDL de revocare a sa din Consiliu sunt chiar liberalii, respectiv reprezentanții celor cu care, de ani buni, Sorin Munteanu se află într-un război de uzură, război care a culminat cu dizolvarea Consiliului Local Poșta Câlnău.
Dar, cum politica românească în general, iar cea de la țară în mod special este mai imprevizilă decât orice de pe acest pământ, nu voi intra în detaliile poveștii care au pus Poșta Câlnău printre localitățile aflate sub incidența “codului roșu” la fiecare repriză electorală. Mă voi mărgini doar la câteva considerații legate de o “mică problemă” apărută în legislația referitoare la administrația publică locală, mai precis la funcționarea consiliilor locale și județene.
Spre lauda sa, Guvernul Tăriceanu a făcut pași importanți, chiar dacă nu suficienți, pentru stoparea traseismului politic, legiferând pedepsirea migrației cu excluderea din deliberativele locale ori județene. La fel este taxată și retragerea sprijinului politic din partea partidului pentru un consilier care a candidat pe lista acestuia. Ce a omis sau “a omis”!, însă legiuitorul să statueze este faptul că o asemenea mișcare reprezintă – iar comparația cu gestul demisiei nu este deloc forțată! – un act unilateral, o decizie pe care o ia o entitate și de care celelalte trebuie a fi doar notificate pentru a lua act de măsura respectivă.
Ca și la demisie, o asemenea decizie nu necesită aprobarea terților. Așa că, procedura prevăzută în legislația actuală, ca un deliberativ să-și dea girul pentru încetarea mandatului consilierului căzut în dizgrație și pentru intrarea în clubul select al aleșilor locali a altuia, este o aberație care, practic, poate anula toate bunele intenții ale legiuitorului de a stopa traseismul.
Căci lesne pot fi momiți aleșii noștri ca, la ședințele consiliilor locale ori județene, să voteze contra orientării partidului care i-a propulsat pe scaunele de consilier și, apoi, să nu sufere nicio consecință politică. Când tot mai multe voci cer măsuri similare pentru stoparea migrației politice și la nivel parlamentar – tocmai din rațiuni precum cele despre care am făcut vorbire mai sus – este complet contra firii ca aberația din consiliile locale și județene să nu fie reparată.