O viață pe altarul credinței în jurămâtul lui Hypocrate, un reper al medicinei buzoiene, un om pe care toți colegii și pacienții l-au iubit și l-au respectat
O viață pe altarul credinței în jurămâtul lui Hypocrate, un reper al medicinei buzoiene, un om pe care toți colegii și pacienții l-au iubit și l-au respectat – acesta a fost dr. FLORIN ENE, medic primar ORL, de la care astăzi își iau rămas bun pentru veșnicie familia, prietenii, colegii, cunoscuții.
Născut la data de 3 mai 1939, unul dintre cei mai “răbdători, erudiți, blânzi dar fermi dintre pofesioniștii Spitalului Județean de Urgență”, s-a stins la sfârșitul săptămânii trecute, “nemaiavând răbdare să împlinească 73 de ani. A fost un coleg deosebit. O vreme a ocupat funcția de șef de secție ORL, dar niciodată nu a uitat să fie în primul rând coleg cu ceilalți medici și să acorde atenția cuvenită fiecărui pacient. Prin profesionalismul și dedicarea de care a dat dovadă întotdeauna, a influențat multe generații de medici tineri. Avea o extraordinară disponibilitate de a răspunde oricărei solicitări și de a nu se plânge de oboseală, de suprasolicitare sau de complexitatea unui caz; întotdeauna căuta și găsea soluții. Pe lângă toate acestea, era un erudit, un pasionat de istorie, în special de istoria Buzăului și a Spitalului Gârlași, respectiv, Brătianu. A scris chiar o monografie a spitalului buzoian, dar nu a apucat să o publice”, a declarat dr. Stelian Manole, șeful secției ORL din SJU Buzău, care împreună cu tot personalul secției și-a exprimat “profundul regret că un astfel de om a încetat din viață”.
Tot la superlativ a vorbit despre fostul medic ORL-ist și dr. Stanciu Paraschiv, care l-a considerat “unul dintre reperele” Spitalului Județean Buzău. “Oricând mă gândesc la dr. Ene, în primul rând îmi vin în minte cuvintele <profesionist> și <om deosebit>, după care pot fi adăugate numeroase superlative. Avea grijă, în primul rând, să-și facă meseria cât mai bine, fără să amestece lucrurile între ele, cu exigență dar fără orgoliu, cu maximă responsabilitate dar și cu afectivitate. A fost un exemplu despre ceea ce înseamnă să fii medic și om în aceeași măsură, să nu te intereseze decât cum să-l vindeci pe bolnav și să-l ajuți să se recupereze fizic și psihic, fără a ține cont cine este, ce profesie are… Avea un caracter puternic, ferm, onest, a știut întotdeauna să se plaseze la limita bunului simț moștenit, probabil, de la bunicii lui munteni, din Calvini”, și-a exprimat regretul față de “pierderea unui reper al sănătății buzoiene, un bun coleg și prieten”, dr. Paraschiv.