Statisticile la nivel mondial arată că numărul cazurilor de demență ajunsese în 2010 la 36 de milioane, iar în următorii 20 de ani s-ar putea dubla
Orice persoană vârstnică începe să uite anumite lucruri, mulți oameni au ușoare pierderi de memorie care însă nu le afectează viața de zi cu zi, dar repetarea frecventă a pierderii memoriei constituie un semn clar că se instalează demența, o boală care se accentuează cu timpul. Asta nu înseamnă, însă, că toți oamenii ajung la demență, statisticile arătând că 65 la sută dintre persoanele ajunse la peste 85 de ani nu au această afecțiune.
Cei mai expuși par să fie, potrivit medicilor psihiatri, fumătorii și supraviețuitorii unor accidente cerebrovasculare.
„În cazul în care o persoană apropiată manifestă pierderi accentuate de memorie, este necesară consultarea unui medic. Poate să nu fie nimic îngrijorător, dar există numeroase situații în care persoana respectivă are nevoie de ajutor”, susține dr. Maria Cristache, medic primar psihiatru.
Demențe irecuperabile
Medicul atrage atenția că „după boala Alzheimer, cea mai frecventă este demența multiinfarct, afecțiune cunoscută și ca demență vasculară. Se dezvoltă de obicei, în cazul unui accident vascular cerebral în care se blochează fluxul sanguin înspre anumite zone ale creierului. 25 la sută dintre supraviețuitorii unui accident vascular cerebral riscă să ajungă la demență în următorii cinci ani. Funcțiile mentale pierdute în cazul demenței multiinfarct nu pot fi redobândite, dar printr-o terapie adecvată, privind reducerea riscului de boli cardiovasculare, se poate preveni o nouă afectare viitoare.
Altă cauză frecventă de demență irecuperabilă este boala Parkinson, în care se instalează demența în până la 30 la sută din cazuri. La fel ca în cazul persoanelor afectate de Alzheimer sau Parkinson, dar cu simptomatologie diferită (prezintă și halucinații) întâlnim în cazul persoanelor care suferă de demență cu corpi Lewy. Alte situații irecuperabile sunt demențele fronto-temporale sau traumatismele severe ale craniului, cu pierderea cunoștinței. Cauze mai puțin frecvente sunt boala Huntington, leucoencefalopatiile, boala Binswanger, boala Creutzfeldt-Jakob, scleroza multiplă, boala vacii nebune sau sifilisul”,atrage atenția dr. Cristache.
Cauze ereditare
Cercetătorii apreciază că multe dintre afecțiunile care provoacă demență pot fi moștenite în familie, astfel că ereditatea constituie unul dintre pricipalii factori de risc.
„Adesea poate fi suspectată o cauză ereditară în cazul apariției simptomelor de demență la persoane mai tinere, de 45-50 de ani. Este însă important de știut că pierderea memoriei poate fi provocată și din alte cauze, cum ar fi depresia accentuată sau convulsiile, iar aceste afecțiuni pot fi tratate. De asemenea, anumite tulburări ocazionale ale memoriei (așa-zisul lapsus) poate fi o componentă normală a procesului de îmbătrânire a organismului. Este însă bine ca în oricare dintre situațiile amintite să se consulte medicul, pentru că în cazul în care aceste pierderi de memorie devin frecvente sau se agravează, este necesar să se intervină cu tratament specific prin care să se stopeze evoluția bolii”, mai spune medicul psihiatru.
Fumatul, dușman invizibil
Despre declinul mental, medicul susține că acesta este cauzat în mare parte de fumat și că statisticile arată că este mai frecvent la bărbați decât la femei odată cu îmbătrânirea, tocmai pentru că bărbații fumează mai mult.
„Oamenii de știință consideră că fumatul este un factor esențial în declanșarea declinului mental. Statisticile la nivel mondial arată că în 2010, numărul cazurilor de demență a fost estimat la 36 de milioane, iar peste 20 de ani se presupune că există riscul dublării numărului de persoane care vor suferi de această boală. Analizându-se legătura dintre numărul anilor în care o persoană a fumat și alterarea capacităților mentale în perioada de tranziție de la vârsta medie la bătrânețe, s-a constatat că fumătorii înregistrează o alterare mai rapidă a facultăților mentale decât fumătoarele, iar bărbații care au renunțat la fumat înaintea studiului, prezentau încă risc de declin mental”, explică medicul, arătând că fumatul este unul dintre dușmanii invizibili care ne pot conduce către pierderea facultăților mintale.
Neurorecuperarea, deficitară în România
Pentru că accidentul cerebrovascular constituie una dintre cauzele majore care conduc la declinul mental, medicii neurologi încearcă să găsească cele mai bune soluții de recuperare în urma acestei afecțiuni. Problema neurorecuperării este considerată, însă, una cu care medicii români se luptă aproape zadarnic, pentru că este un domeniu deficitar în sistemul sanitar de la noi.
“Peste tot în lume, serviciile de neurorecuperare se găsesc în vecinătatea unităților (secțiilor) de neurologie, în care sunt tratați pacienții care au suferit accidente vasculare acute. Unele unități de urgențe neurovasculare au chiar în cadrul lor prevăzută inițierea neurorecuperării, care ulterior este continuată în servicii speciale de neurorecuperare. La noi, abia dacă vedem asta pe lângă spitalele universitare, iar dacă vorbim despre Spitalul Județean de Urgență, Secția Neurologie abia funcționează, nu are nici cine să acopere gărzile”, arată dr. Dorina Murgociu, medic neurolog, arătând că existența unor servicii de neurorecuperare ar putea preveni multe dintre neplăcerile demenței cauzate de precedența unui AVC.