„Este o adevărată nebunie să cânți pe aceeași scenă cu Maiden, Scorpions sau Judas Priest!”
Este considerat unul dintrei cei mai buni vocaliști de rock din România, iar formația sa se află în topul preferințelor iubitorilor de heavy metal. Alin Dincă aka Coiotu’, solistul de la Trooper, a vorbit, cu ocazia concertului susținut vineri la Buzău, despre noul turneu-tonomat și despre secretul performanțelor sale vocale care, alături de calitățile instrumentiștilor din formație, au făcut ca Trooper să cânte pe aceeași scenă cu formații pe care cei mai mulți le-au văzut doar în postere.
Reporter: Vorbește-mi despre turneul Jukebox.
Coiotu’: Am pornit acest turneu de la ideea de a cânta exact ce oamenii vor să audă de la noi și de la trupele care ne-au influențat pe noi. Prin urmare, la intrare publicul va primi o listă cu vreo 40 de coveruri și vreo 50 de piese Trooper. Exact ca la un tonomat, ei vor alege piesa X și noi pe aia o vom cânta. Practic, ei fac playlistul, oferindu-ne surpriza.
Rep: Ați preluat ideea asta de undeva?
Coiotu’:Nu, este o idee a noastră. Am pus-o prima dată în practică în cadrul unui concert din București, prin 2004. Acum, după concertul Voodoo ne era dor să urcăm pe scenă și am zis să facem un turneu în care să ne distrăm și noi și prietenii noștri.
Rep.: Cum de ați început turneul cu Buzăul?
Coiotu’: Nu o să fie un turneu foarte lung, pentru că avem alte planuri la începutul primăverii. Vom merge la niște festivaluri foarte mari din țară, așa că am ales doar câteva orașe. Când le-am pus pe foaie, am fost cu toții de acord că anul trecut Buzăul a fost o experiență super. Chiar surprinzătoare. Așa că am zis să ne întoarcem și să fie încălzirea aici.
„Am terminat Conservatorul, dar iau și astăzi lecții de canto”
Rep.: Spune-mi cum ai început să cânți.
Coiotu’: Cu greu. Întotdeauna le-am explicat soliștilor tineri care au venit la mine și m-au întrebat cum să cânt aia, cum să ajung să am trei octave… Eu nu mi le-am măsurat niciodată, se pare că au stat alții să îmi măsoare ambitusul. Tuturor le-am spus însă că există două tipuri de oameni: unii care se nasc cu un talent absolut, pe care și-l cultivă și ajung voci, și alții care muncesc foarte mult. Eu fac parte din categoria a doua. Ani de zile am stat și am ascultat muzică, am vorbit cu oameni, am cântat, am repetat și acum unii spun că aș putea să cânt bine. Dacă cineva vrea să urmeze drumul ăsta, îl sfătuiesc să muncească mult, să nu se ia după cei ce zic că nu ai voce. Astea sunt povești. Toată lumea poate să cânte, ideea este să îți dorești și să muncești.
Rep.: Când ai început să cânți exact?
Coiotu’: Imaginează-ți că Trooper există de 17 ani. Am fost pasionat de muzică de la cinci ani, când ai mei îmi puneau acasă numai Elvis, Beatles și Janis Joplin. Apoi am urmat Școala de Muzică, apoi am făcut o pauză că nu mai exista la noi în oraș, în Târgoviște, posibilitatea de studii. M-am hotărât să îmi fac trupă și am început cu o maimuțăreală, apoi am terminat Conservatorul… Cred că sunt pe drumul cel bun. Mai am mult de învățat și vă spun cu mâna pe inimă că la ora asta încă iau lecții de canto. Cred că mereu ai de învățat, iar dacă nu mai ai, poți sta lângă alți oameni care cântă. Este minunat să cunoști oameni talentați și să lucrezi cu ei, pentru că energia lor se transmite.
„Aducem un tribut găștilor care ne-au influențat”
Rep.: Există un moment memorabil de glorie în cariera voastră?
Coiotu’: Sunt multe. Cu siguranță, primul a avut loc în anul 2002, când am lansat primul nostru album. Nimeni nu știa de Trooper, iar la finalul anului am fost votați de presa de specialitate pentru „Cel mai bun album”, „Cea mai bună trupă”, „Cel mai bun chitarist”, „Cel mai bun vocal”… Discul ăla a rămas până astăzi o piatră de hotar în heavy metalul românesc. Lumea spune că a revigorat rockul într-un moment în care el se ducea în cap. Alte momente au fost concertele ținute în deschidere la Iron Maiden, Scorpions, Judas Priest, Whitesnake sau Prodigy, Nazareth… Toate au fost momente deosebite, pentru că noi suntem o formație de fani. Venim să ne distrăm și aducem un tribut pentru găștile ce ne-au influențat. Când ajungi să cânți cu ele pe scenă este o nebunie! Eu rămân un fan. Am fost cu Irisul în turneu și îl rugam pe Cristi Minculescu să facem poze. „Măi, Coiotule, cum să facem noi poze?!”, îmi zicea. I-am zis că trebuie să mă trateze ca pe un fan, pentru că așa voi rămâne.
Rep.: Cum ai ajuns să lucrezi la Rock FM?
Coiotu’: M-a sunat rockerul Hrubaru și mi-a zis: „Hai, la radio!”. A mizat pe cunoștințele mele în materie de rock. Nu m-am folosit niciodată de acest post să îmi promovez trupa. Am ajuns la 17 ani de existență cu Trooper fără a beneficia de susținerea mass-media.
{loadposition zgalerie10222}