Liderii Uniunii Social-Liberale simt, din nou, nevoia să-și reînnoiască jurămintele, exact precum cuplurile din poveștile americane siropoase, însă valabile doar pe marele sau pe micul ecran.
Liderii Uniunii Social-Liberale simt, din nou, nevoia să-și reînnoiască jurămintele, exact precum cuplurile din poveștile americane siropoase, însă valabile doar pe marele sau pe micul ecran. Cel puțin așa a declarat Victor Ponta, președintele singurei formațiuni din interiorul alianței stângii care poate fi denumită partid politic, în accepțiunea corectă a cuvântului. (Spun acest lucru, întrucât Crin Antonescu a izbutit să anuleze orice altă voce din partid, în timp ce prin teritoriu peneliștii își negociază la greu statutul de refugiat politic prin alte formațiuni; iar despre conservatori, nici măcar nu mai este nevoie să ne obosim a mai spune ceva).
Încheind paranteza, să vedem ce dorește domnul Ponta: trei congrese într-unul ori separate, în care social-democrații, peneliștii și conservatorii să-și promită unii altora că nu vor face vreodată pact cu diavolul portocaliu, să meargă împreună la alegerile locale, generale și prezidențiale și la guvernarea la care, spune el, îi va propulsa votul românilor.
Aceeași voce, însă, anunța puțin mai devreme, pentru prima oară în istoria trecută de un an a Uniunii Social-Liberale, că este posibil ca în mai multe județe, conducerea tricefală a alianței să permită, încă de la primul test electoral despre care se spunea că va fi trecut împreună, candidaturi pe liste separate ale PSD, PNL și PC.
În fapt, Victor Ponta a recunoscut, încă o dată, fără să o spună explicit, că USL este o construcție politică concepută special pentru a da jos actuala guvernare, un fel de “Alianță NU”, în care soluția economică, programul pe care USL ar trebui să-l propună și să-l reamintească zi de zi românilor, este lăsată undeva la coada priorităților. Dumneavoastră ați mai auzit, în ultima vreme – să spunem de la începutul anului – vreun membru marcant al USL vorbind despre programul economic al alianței, despre soluții la problemele pe care, zic ei, actualii guvernanți nu pot sau nu vor să le rezolve.
Să presupunem că USL va câștiga, în final, totul, deși eu mă încăpățânez să mai cred în existența, printre peneliști, a liberalilor adevărați, care nu s-au împăcat cu gândul că vor trebui să voteze un candidat ori un grup de candidați social-democrați ori conservatori. Ce vor face, în afară de a se sfâșia unii pe alții, situație în care, bineînțeles, nu vor mai găsi resurse și timp pentru aplicarea unui program economic coerent? Și, în aceste condiții, vom merge din nou în derivă și va trebui să ne trezim din nou cu alții pe cap, care să ne pună ordine în economie.