Mai sunt câteva clipe până va fi invitat să urce pe scenă şi asta îl face să fie tot mai nervos. Adolescentul care îşi şterge apăsat palmele, din pricina emoţiei, pe holul Colegiului „B. P. Hasdeu”, are doar 18 ani, dar se poate mândri că este deja romancier, urmând să îşi prezinte în câteva clipe volumul în faţa colegilor, familiei şi profesorilor.
Mai sunt câteva clipe până va fi invitat să urce pe scenă şi asta îl face să fie tot mai nervos. Adolescentul care îşi şterge apăsat palmele, din pricina emoţiei, pe holul Colegiului „B. P. Hasdeu”, are doar 18 ani, dar se poate mândri că este deja romancier, urmând să îşi prezinte în câteva clipe volumul în faţa colegilor, familiei şi profesorilor. Octavian David este elev în clasa a XI-a şi în ciuda glasului tremurat de emoţie te fascinează rapid cu discursul lui. Mărturiseşte că romanul „Înapoi pe drumul negru” este o lecţie dată de un copil oamenilor mari, care i-a impresionat deja pe profesori. Volumul ale căror costuri de editare au fost suportate integral de Clubul LIONS Buzău a fost lansat vineri în amfiteatrul Colegiului „B. P. Hasdeu”.
Reporter: Vorbeşte-mi despre romanul tău.
Octavian David: La prima vedere ar părea un roman poliţist. De fapt asta este doar o mască. Eu când scriu trebuie să transmit şi un mesaj şi mesajul romanului meu este: trăieşte-ţi viaţa! În special oamenii maturi am observat au o mişcare browniană şi fac orice altceva decât să îşi trăiască viaţa. Unii ar spune că spun lucruri pe care nu le cunosc. „Ce ştie un elev de 18 ani?”. Romanul ăsta a fost făcut în baza unei documentări serioase, a unei observaţii serioase.
Rep.: La ce te referi?
O. D.: Am observat cum părinţii mei se strofoacă să îşi creeze un trai decent. Ăsta nu e însă scopul vieţii, să îţi consumi viaţa pentru ceva care pare superficial.
Rep.: Nu te-ai gândit că va veni o zi când şi tu vei fi la fel ca ei?
O. D.: Asta este inevitabil. Ceea ce încerc eu prin cartea mea este să atrag atenţia.
„Mă împotmolesc mereu la olimpiadele judeţene”
Rep.: Cum ai început să scrii prima dată?
O. D.: Prima dată am început în clasa a VI-a prin scurte compuneri. Pe parcursul olimpiadelor de limba română eram pus să redactez descrieri imaginative şi mi-am dat seama că am o oarecare înclinaţie către scris. Apoi am ajuns la liceu, am intrat în cenaclul Ad Astra şi am încercat şi proză şi poezie. La poezie însă stau foarte prost şi de aceea am continuat cu proza.
Rep.: Ce rezultate ai avut la olimpiadele de română?
O. D.: Trebuie să mărturisesc că am încercat în fiecare an, dar doar o singură dată am ajuns la etapa naţională, în clasa a VII-a. De atunci m-am împotmolit mereu la judeţeană. Spiritul meu analitic, critic-literar nu este la fel de bun ca cel creaţionist.
Rep.: Te-ai gândit unde vrei să dai la facultate?
O. D.: Da. Sunt sigur că voi da la Drept şi voi merge mai departe la Procuratură. Aş putea părea naiv, dar cred că se mai poate face ceva din ţara asta.
Rep.: Alegerea ta are legătură cu meseria părinţilor?
O. D.: Nu, nicio legătură.
Rep.: Care este scriitorul tău preferat?
O. D.: Safran Foer.
{loadposition zgalerie0326}