Omul care a înfiinţat cel mai longeviv grup umoristic din România s-a întors la Buzău. Adrian Fetecău a ţinut să sărbătorească în oraşul natal împlinirea a 30 de ani de la debutul celebrului Grup VOUĂ, susţinând duminică un spectacol pe scena de la Cafeneaua Artiştilor. După trei decenii de existenţă şi peste o sută de actori care au trecut prin grup, buzoianul a început un nou drum, despărţindu-se de Grupul VOUĂ şi înfiinţând Compania Teatrală VOUĂ.
Omul care a înfiinţat cel mai longeviv grup umoristic din România s-a întors la Buzău. Adrian Fetecău a ţinut să sărbătorească în oraşul natal împlinirea a 30 de ani de la debutul celebrului Grup VOUĂ, susţinând duminică un spectacol pe scena de la Cafeneaua Artiştilor. După trei decenii de existenţă şi peste o sută de actori care au trecut prin grup, buzoianul a început un nou drum, despărţindu-se de Grupul VOUĂ şi înfiinţând Compania Teatrală VOUĂ. După spectacol, Adrian Fetecău a acceptat să vorbească despre începuturile trupei, începuturi care îl readuc pe scena Casei de Cultură de la Buzău.
Reporter: Cum a început povestea VOUĂ?
Adrian Fetecău: Eram anul V la Politehnică şi atunci exista o mişcare culturală studenţească foarte dezvoltată. Din păcate, acum a dispărut cu desăvârşire, pentru că trăim în democraţie şi libertate şi, din păcate, studenţii nu se mai îndreaptă către aşa ceva. La acea oră, trecusem deja prin alte trupe de teatru. Am reuşit să adun mai mulţi studenţi pe care îi văzusem în alte manifestări culturale la Politehnică. Unii făceau umor, alţii spuneau poezii… Asta se întâmpla în februarie 1982.
Rep.: De unde numele grupului?
A. F.: Îl aveam de câţiva ani în cap. „VOUĂ” vine de la melodia trupei Metropol din Oradea, pe care o văzusem în anul II de facultate. Deşi melodia era în limba maghiară, bateristul trupei a anunţat că melodia se traduce VOUĂ. Mi-a plăcut cum a sunat în difuzoare şi cred că e un nume generos.
Rep.: Vă gândeaţi atunci că veţi rezista atâta timp?
A. F.: Primul spectacol a avut loc pe 8 martie, la Căminul de Fete de la Drept. Sincer, nu credeam că vom atinge o vârstă atât de mare. Credeam că vom avea soarta unei trupe studenţeşti care va dispărea cu repeziciune. Din fericire, a durat. Normal că nu s-a păstrat în atâţia ani formula iniţială; a contat şi profesionalismul şi disciplina…
Şansa numită “directorul Cristian Gonţescu”
Rep.: După facultate aţi venit la Buzău?
A. F.: Da. În 1982, am venit la CONTACTOARE. M-am făcut că lucrez, pentru că nu mi-a plăcut niciodată ingineria. Am avut şansa unui director care m-a înţeles, la CONTACTOARE: Cristian Gonţescu. El şi-a dat seama că nu am treabă cu ingineria şi că gândul meu este la mişcarea culturală. M-a lăsat să mă ocup de VOUĂ şi am contribuit şi la crearea unor brigăzi artistice în întreprindere. Făcându-mă că lucrez în CONTACTOARE până în 1989, am reuşit să menţin Grupul VOUĂ. Am avut peste 600 de spectacole cu prima formulă de spectacole de umor, muzică şi comedie. Cele mai multe au avut loc la Buzău, la Casa de Cultură, unde am găsit nişte prieteni senzaţionali, care au înţeles că avem ce spune; şi s-au spus nişte lucruri tare îndrăzneţe aici. Era vorba despre Aurelian Mareş, directorul Casei de Cultură, de Călin Gheţu, Nicuşor Tănase … prieteni nemaipomeniţi.
Rep.: Pe Radu Gabriel cum l-aţi cunoscut?
A. F.: L-am cunoscut chiar la Casa de Cultură a Tineretului din Buzău, unde era metodist. Mi-a devenit apoi partener şi coleg de cameră în toate deplasările.
Rep.: De-a lungul timpului au fost câteva nume care s-au afirmat după apariţia în VOUĂ. Mă refer la Radu Gabriel, Marius Florea Vizante, Marinela Chelaru… Toţi au fost descoperiţi de dumneavoastră?
A. F.: De mine la început. Apoi, Radu Gabriel a devenit asistent la Institutul de Teatru şi l-a adus pe Vizante şi pe alţi câţiva studenţi ai săi: Cristi Creţu, Ioan Batinaş, Gigi Ifrim, care acum joacă în serialul de la ProTV (n.r.-„Las Fierbinţi”). Apoi a urmat formula a treia a grupului, care a evoluat din 2002 până acum vreo trei ani. La Buzău am venit în seara aceasta alături de doi dintre ultimii mohicani. Pe lângă asta, avem şi un proiect mai mare cu scheciuri, alături aflându-se şi Marinela Chelaru.
„Aici am îngropat enorm de multe amintiri”
Rep.: Cum sărbătoriţi cei 30 de ani?
A. F.: Printr-un spectacol mai extins, cu muzică, miniaturi umoristice… pe care îl vom susţine în premieră pe 27 martie (n.r.-azi), în mijlocul studenţilor politehnişti. Mai avem încă un spectacol excepţional, pe care vrem să îl aducem şi la Buzău: „Stăpânul Ciolanului”.
Rep.: Am înţeles că Grupul VOUĂ s-a rupt în două. Aşa este?
A. F.: În urmă cu trei ani am ajuns la cea de-a patra formulă. Am desfăşurat spectacolele sub egida Compania Teatrală VOUĂ, aşa cum se vede şi pe afiş. Vă daţi seama că în trei decenii, prin grup au trecut vreo sută de oameni. Fiecare poate să revendice numele.
Rep.: Pe lângă activitatea artistică, sunteţi recunoscut şi pentru activitatea de comentator sportiv… Cum aţi început?
A. F.: Aşa cum v-am spus, nu mi-a plăcut ingineria deloc. În 1992, când încă eram agăţat pe un stat de plată aici, la CONTACTOARE, am văzut un anunţ la Gazeta Sporturilor. Am dat un concurs la Bucureşti, unul destul de dur, care s-a derulat pe parcursul a trei zile la Radio România. Este o meserie care îmi place enorm, aceea de comentator sportiv.
Rep.: Veniţi des la Buzău?
A. F.: Pot spune că vin cu mare plăcere în Buzăul natal. Aici am îngropat enorm de multe amintiri şi sunt foarte ataşat de ele.