Totul de vânzare

          Fotbalul nostru a demonstrat că este o adevărată lume a tuturor posibilităţilor în care aşa-zisele echipe mari sau „ granzii”, cum sunt alintate de unii ziarişti şablonarzi, sunt din mucava şi se înmoaie la primele rafale de ploaie, dovedindu-se doar simplă butaforie.

 

      Fotbalul nostru a demonstrat că este o adevărată lume a tuturor posibilităţilor în care aşa-zisele echipe mari sau „ granzii”, cum sunt alintate de unii ziarişti şablonarzi, sunt din mucava şi se înmoaie la primele rafale de ploaie, dovedindu-se doar simplă butaforie.     Rapid şi Dinamo sunt primele două echipe ce şi-au risipit într-un ritm debordant şansele de a culege titlul de campioană.

          La Dinamo, mecanismul ce părea că este perfect gresat cu uleiul experienţei tripletei Munteanu, Dănciulescu, Nicolae s-a blocat tocmai în momentul în care experienţa celor trei trebuia să conteze în lupta de uzură numită campionat. Paşii greşiţi făcuţi în aceste prime etape din mini-retur au stârnit depresia „haitei”, iar puţinii spectatori din Ştefan cel Mare s-au repezit deja către Liviu Ciubotariu, dirijorul fiind întotdeauna de vină când orchestra cântă fals. Oricum, la Dinamo, imaginea de sat fără câini, scuzaţi-mi expresia, tocmai în curtea roş-albilor, este din ce în ce mai pregnantă, cu conducători ce se-ncaieră prin birouri, cu spectatori răriţi de lehamitea ce domneşte la club, cu un stadion ce se topeşte odată cu zăpada şi cu jucători care nu ştiu dacă mâine vor fi sau nu în Ştefan cel Mare.

          Situaţia din Giuleşti s-a deteriorat în doar opt zile, când nouă puncte pe care vişiniii contau în lupta pentru titlu risipindu-se ca un fum. Şi este normal să se-ntâmple aşa atunci când impotenţa ofensivă a unei echipe ce este purtată mereu spre victorie de cea mai vocală galerie din ţară nu produce nimic. Unu este numărul golurilor marcate de giuleşteni în trei partide cu posibile candidate la retrogradare şi bomba de care Şumudică vorbea la conferinţa de presă după meciul în care braşovenii s-au impus cu 1-0, este gata să explodeze în Giuleşti, artificiul fiind, culmea, chiar el, Şumudică, unul dintre cei mai mari fani ai Rapidului.

          Dar cum totul este pe bani, iar în Giuleşti patronul ştie că,  dacă-i scoate din buzunarul propriu, se scufundă planeta, atunci oamenii care s-au dedicat clubului îşi vând sufletul altora, mai culanţi, care profită de faptul că la un moment dat şi dragostea de club trece prin stomac.

          George Copos are o colecţie impresionantă de arici de buzunare, aşa cum o ştim cu toţii, iar acest lucru poate să-i dăuneze grav chiar şi intereselor domniei sale, dar mai ales grupării pe care-o păstoreşte.

          Într-o perioadă destul de scurtă de timp, osatura clubului, şi mă refer la staff-ul organizatoric s-a dezmembrat, oameni de valoare, dedicaţi clubului părăsind corabia vişinie, sătui să cerşescă bani de combustIbil pentru navă, zilnic. Ultima lovitură primită de patronul giuleştean a fost deturnarea omului său de încredere Dinu Gheorghe către Steaua. La prima vedere pare un fault grosolan sau „o altă aroganţă” făcută de Gigi lui George ca-ntre prieteni. Bine, dar ce caută Dinu Vamă în Ghencea, om care a cunoscut consacrarea în Giuleşti? La prima vedere, pare de mirare şi unii ar numi-o trădare. Dar personajul cu statură impozantă şi mustaţă pe măsură are antecedente, el trecând prin mai multe fief-uri: Dinamo, Rapid sau Braşov. Aşa că veNirea la Steaua este acoperită la prima vedere de declaraţia guralivului patron de Pipera, care l-a numit „un profesionit de excepţie” şi l-a uns director executiv că nici la Steaua nu se mai înscrie (a se vedea ultimul 0-0 cu Mediaş) şi CFR Cluj se îndreaptă spre un nou titlu, conform pricipiului ardelenesc de a tace şi a face.

          Şi ar mai fi încă un an în care la Bucureşti s-a cheltuit cu sacul şi titlul la altul. N-am găsit altă rimă, dar pare plauzibilă.

          Aşa că Steaua a mai făcut o achiziţie, cât a costat rămâne un mister, cât va cheltui această achiziţie rămâne de văzut. Cert este că opt puncte diferenţă între CFR şi Steaua cu 11 etape înainte de final este un semnal de alarmă. Dar campionatul nostru se joacă peste tot şi pe gazon si-n birouri, sau vestiare. Şi mai sunt 11 etape, cu trei dintre ele până-n Sărbătorile Pascale, aşa că teoretic Steaua ar mai avea timp să fie lider conform pohtei, pohtite de patron. Doar teoretic.

 

Ştefan ALECSIU este Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi