Concertul de la Buzău a fost o adevărată petrecere cu muzică folk, rock, sârbe și lăutărească. Prețul unui bilet : 50 de lei
Departe de cântările cu ștaif, la care artiștii mimează atitudinea de vedetă, concertul lui Mihai Mărgineanu la Buzău s-a dovedit o adevărată petrecere cu prieteni. O petrecere destul de scumpă, ce-i drept, ținând cont că prețul unui bilet a fost de 50 de lei.
Concertul de la Buzău a fost o adevărată petrecere cu muzică folk, rock, sârbe și lăutărească. Prețul unui bilet : 50 de lei
Departe de cântările cu ștaif, la care artiștii mimează atitudinea de vedetă, concertul lui Mihai Mărgineanu la Buzău s-a dovedit o adevărată petrecere cu prieteni. O petrecere destul de scumpă, ce-i drept, ținând cont că prețul unui bilet a fost de 50 de lei.
Însoțit de patru instrumentiști de senzație, printre care și toboșarul Florin Ionescu, Mărgineanu a reușit să le ofere celor prezenți sâmbătă, în Cafeneaua Artiștilor, o seară de ținut minte. Ceea ce îți stârnește atenția încă de la început este că vocea omului ăsta, indiferent cât de mare sau mic artist este, sună la fel ca pe CD. Este foarte natural și toți cei de pe scenă fac o echipă cu glumele la ei, deseori pe parcursul concertului servindu-și unul altuia diverse poante. „Hai să cântăm și în engleză, pentru că Ana Lesko și Brenciu cântă numai în engleză. Apropo de Brenciu, ăsta își face ziua cu bilet. Ne cheamă în club la ziua lui și acolo ni se taie bilet de 25 de lei”, a glumit Mărgineanu, fiind taxat imediat din sală: „Măcar la Brenciu e mai ieftin ca la tine!”.
„Vioară” de senzație
Concertul a debutat cu piesele de pe primul album al lui Mărgineanu: „Mă iubește femeile”, „Gore din Chitila” sau „Paraschiva”. Toate au sunat însă de o mie de ori mai bine decât pe CD și asta datorită violonistului poreclit „din lipsă de imaginație”, „Vioară”, un muzician pentru care organizatorii ar fi trebuit să aibă fixat special un reflector pe tot parcursul serii. Absolvent de Conservator, așa cum l-a prezentat Mărgineanu, a făcut ce a vrut atât cu cei din sală, pe care i-a trimis să danseze pe sârbe și Perinița, cât și cu cei de pe scenă, cărora le-a dat deseori tonul. Fie că substituia prin virtuozitatea sa chitara electrică sau vocea din piese rock celebre sau doar acompania liniștit piesele lui Mărgineanu, „Vioară” a fost sarea și piperul concertului.
Reacția excelentă a buzoienilor din sală avea să îl convingă pe cel de al doilea percuționist să coboare în public să cânte, apoi să bată ritmul cu bețele pe mese, iar la final să ia buzoiencele la dans. Cu „ajutorul” lui Mărgineanu, care a repetat la microfon că fetele nu trebuie să își facă iluzii în legătură cu colegul de scenă, pentru că este homosexual, percuționistul avea să se trezească cu o propunere îndrăzneață din partea unui buzoian. Momentul avea să fie doar un răspuns inspirat al spectatorilor, la poantele celor de pe scenă.
După o trecere rapidă, instrumentală, prin câteva genuri diferite (Lambada, Bamboleo, Queen, AC/DC, Led Zeppelin, Michael Jackson, Sting sau muzică populară românească), Mărgineanu a cântat câteva piese de pe viitorul album, care urmează să fie lansat oficial prin concertul de pe 24 aprile, la Sala Palatului. Nu a lipsit “Hotel Cișmigiu” și o dedicație pentru Gheorghe Dinică: “Am muncit și nopți am muncit și zile”. Cei șase artiști aveau să răspundă la numeroasele solicitări de bis venite din sală până când au cedat fizic. Vizibil obosiți după mai bine de două ore de concert, aveau să fie asaltați de spectatori la coborârea de pe scenă pentru autografe și poze.
“Viceprimarul Ciolacu este prietenul meu bun”
„Îmi place Buzăul. Aici am cântat cu Goran Bregovic pe aceeași scenă. La Buzău am foarte mulți prieteni: Lucian Romașcanu, care e directorul general al ziarului Cancan – fostul meu șef – Andreea Runceanu de la Amadeus… Viceprimarul vostru, Marcel Ciolacu e prietenul meu bun, un om deosebit; cum zicem noi: semiprimar. Am cântat și la un Revelion aici și mi-a fost cel mai frig din viața mea. Nu credeam că poate fi atât de frig. Eram pe platoul DACIA, bătea vântul și noi eram cu mâinile pe corzi. Eu nu am mai rezistat și am băgat chitara la spate și Michel ținea mâna pe grif și țipa de frig”, a declarat Mihai Mărgineanu.
{loadposition zgalerie04123}