*Tânărul joacă în producția „După dealuri”, regizată de Cristi Mungiu
Anul trecut absolvea Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, iar astăzi se poate mândri că joacă în cel mai recent film al lui Cristian Mungiu, producție lansată acum câteva zile la Festivalul de la Cannes.
*Tânărul joacă în producția „După dealuri”, regizată de Cristi Mungiu
Anul trecut absolvea Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, iar astăzi se poate mândri că joacă în cel mai recent film al lui Cristian Mungiu, producție lansată acum câteva zile la Festivalul de la Cannes. Buzoianul Ionuț Ghinea face parte din distribuția filmului „După dealuri”, cel de-al treilea lungmetraj al celui care participă din nou în cursa pentru Palme d'Or, la cinci ani după ce obținea cea mai mare distincție de la Cannes cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”.
Cum a ajuns tânărul pe care mulți îl știu probabil din ipostaza de animator al petrecerilor pentru copii, din Buzău, să joace într-un film despre care specialiștii se așteaptă să dea din nou lovitura în Franța? Simplu: a avut încredere în talentul și șansa sa. Ionuț Ghinea a acceptat să vorbească pentru prima dată în cadrul unui interviu despre experiența de pe platourile de filmare și despre activitatea sa de zi cu zi.
Reporter: Cum ai ajuns să lucrezi cu Cristian Mungiu?
Ionuț Ghinea: Am avut o fișă de casting la agențiile specializate. Până acum, nu am avut încredere. Mai participasem la castinguri, inclusiv la „Eu când vreau să fluier, fluier” și nu îmi puneam prea mari speranțe, chiar dacă nu știam despre ce film e vorba. Prima dată am avut o discuție cu directorul de casting, care mi-a spus să interpretez ceva anume, fără să știu că este chiar rolul din film. Acolo aveam să mă întâlnesc cu un fost coleg de cameră din facultate… Ulterior aveam să aflu că distribuția era completă și mai era nevoie doar de un actor pentru rolul meu.
Rep.: Cum ai aflat că este filmul lui Mungiu?
I. G.: Inițial, mi s-a spus că voi fi anunțat a doua zi. Au trecut câteva săptămâni și nu mai aveam nicio speranță. Am primit totuși telefon și mi s-a spus că voi avea o întâlnire cu regizorul, Cristian Mungiu. „Cum?”, mi-am zis. Ironia sorții a făcut ca dintre toți să rămânem pentru proba finală, eu și cu fostul meu coleg.
Rep.: Cum a fost întâlnirea cu regizorul?
I. G.: Am avut un interviu cu el personal. Mi s-a părut un om simplu. Mi-a zis că i-a plăcut cum m-am descurcat la primul casting și că ar vrea să mai dau o dată proba în fața lui. Am mai dat o dată proba pentru a se hotărî dacă mă aleg pe mine sau pe fostul meu coleg de cameră. Mi-a plăcut că regizorul a fost interesat de cum văd și eu lucrurile. Adică, mi-a zis: „Tu ce ai face dacă ai trece în realitate prin situația asta?”. I-am răspuns și așa am și făcut, iar lucrul ăsta m-a ajutat mult. La final mi-au spus că mă vor contacta ei, până atunci eu să nu mă bărbieresc. Aveau nevoie de o anumită fizionomie. Am primit semn după o săptămână, când m-au anunțat că am luat castingul.
„Regizorul avea aceeași răbdare cu toți actorii”
Rep.: Vorbește-mi despre rolul tău.
I. G.: Din păcate, nu pot da încă prea multe detalii despre film, pentru că el a fost lansat doar la Cannes și mi-e teamă să nu încalc contractul semnat. Pot spune doar că este un film despre cazul celebru de la Mănăstirea Tanacu, iar personajul meu se numește chiar Ionuț. Inițial, trebuia să se numească Adi, dar regizorul a crezut că este mai bine pentru mine să folosesc numele meu adevărat, pentru că intru mai bine în rol. Nu este un rol principal, este un rol secundar, dar nu meteoric. Am vreo 13-14 zile de filmări…
Rep.: Unde s-a filmat?
I. G.: S-a filmat la Câmpina și București. S-a creat un platou special pe Dealul Muscelului, cu chilii și cu mănăstire cu tot. Toate filmările au ținut din decembrie 2011 până în februarie 2012.
Rep.: Cum a fost să lucrezi cu Mungiu?
I. G.: M-a surprins câtă răbdare are. Chiar dacă stătea câte 12 ore la filmări, avea aceeași răbdare cu toți actorii, indiferent de numărul dublelor. La o scenă a tras vreo 20 și ceva de duble… Nu lasă nimic la voia întâmplării sau pentru a fi rezolvat la montaj.
Rep.: Știai că pregătește filmul pentru Cannes?
I. G.: Nu ne spusese nimeni, dar noi între noi vorbisem și știam. Chiar dacă nimeni nu recunoștea, în sufletul tuturor era dorința de a fi cât mai buni, de la operatori, până la actori. De aceea am devenit ca o familie. Chiar dacă erau și actori cunoscuți precum Dionisie Vitcu, Tania Popa, Luminița Gheorghiu, Dana Tapalagă, Valeriu Andriuță, Doru Ana…cu experiență, ne tratau pe noi, cei mici, cu același respect. Lucrurile astea m-au făcut pe mine, de exemplu, să ajung la niște rezultate interpretative mai bune decât mă așteptam.
Învață de la copii, îmbrăcat în Scooby-Doo
Rep.: Cu ce te ocupi în viața de zi cu zi. Mi se pare că te-am văzut la petreceri de copii?
I. G.: Eu am absolvit secția „actorie păpuși și marionete” și momentan sunt colaborator la Teatrul Țăndărică. Încă din anul II de facultate am încercat să îmi câștig singur existența, dar am constatat că, deși tu faci toată treaba, alții încasează banii, iar tu iei un mic comision. Așa m-am hotărât să vin cu ideea asta în Buzău. Adică, sunt invitat la petrecerile private de copii, fac animație apelând la facepainting, baloane, baloane de săpun, costume de diferite personaje din desene animate, Spider Man, Batman, Scooby-Doo… A fost foarte greu, pentru că făceam naveta București-Buzău în fiecare weekend, ba chiar și în cursul săptămânii, ca să îmi câștig notorietate.
Rep.: Acum ești mulțumit?
I. G.: E loc de mai bine. Nu am de gând să fac asta toată viața. Eu vreau să joc, dar acest job m-a ajutat foarte mult. Am învățat foarte mult de la munca cu copiii. Ei sunt un public foarte periculos: ei spun întotdeauna ce simt. Dacă nu reușești să le atragi atenția, pleacă. Unii sunt prea timizi și trebuie să îi convingi, alții sunt prea îndrăzneți… Atunci când te iau în brațe și îți spun că nu mai vor să mai pleci, poți fi sigur că ei sunt sinceri.
Rep.: Nu ai simțit că ești subapreciat?
I. G.:Culmea e că acel coleg de cameră cu care m-am „luptat” pentru casting îmi spunea mereu că arta trebuie să rămână artă. A fost foarte contrariat când a auzit că m-au ales pe mine. Cred că am demonstrat că se poate face și artă și să muncești pentru a câștiga un ban. Oricum, cred că în filmul lui Cristi Mungiu aș fi jucat și fără bani.
Un film după incidentele de la Mănăstirea Tanacu
În „După dealuri”, Cristian Mungiu se inspiră din romanele non-ficționale „Spovedanie la Tanacu” și „Cartea judecătorilor”, în care Tatiana Niculescu Bran documenta Cazul Tanacu. Filmul îl are printre coproducători și pe Bobby Păunescu. Cristian Mungiu nu a dorit să lucreze cu actori cunoscuți. Dintre protagoniști, doar basarabeanul Valeriu Andriuța e cunoscut, el jucând și în filmul de debut al lui Mungiu, „Occident”. Rolurile principale feminine sunt interpretate de Cosmina Stratan, masterandă la UNATC, și Cristina Flutur, actriță la Sibiu.