Marţea trecută, când era clar pentru toată lumea cine sunt câştigătorii alegerilor pentru funcţiile de consilier local ori judeţean, de primar şi de preşedinte al Consiliului Judeţean, am solicitat unuia dintre câştigători o declaraţie de presă. „Am să dau declaraţii atunci când mi-o trece greaţa!”, mi-a replicat acesta.
Marţea trecută, când era clar pentru toată lumea cine sunt câştigătorii alegerilor pentru funcţiile de consilier local ori judeţean, de primar şi de preşedinte al Consiliului Judeţean, am solicitat unuia dintre câştigători o declaraţie de presă. „Am să dau declaraţii atunci când mi-o trece greaţa!”, mi-a replicat acesta.În mod normal, ar fi trebuit să mă supăr, gândindu-mă că, atunci când au nevoie de imagine în presă, mulţi politicieni nu mai ştiu cum să intre în graţiile jurnaliştilor, pentru ca apoi, când s-au văzut cu toţi sacii în căruţă, să-şi închipuie că relaţia cu mass-media trebuie lăsată cu motoarele la turaţie minimă sau chiar oprite.
De această dată, nu m-am supărat deloc pe respectivul politician, dat fiind că, analizând la rece starea dominantă a oricărui om reponsabil din perioada campaniei electorale, nu poţi să nu recunoşti că aceasta a fost una de greaţă. Iar când esţi unul dintre actorii campaniei şi ai avut parte din belşug de evenimente a căror amintire nu o poate şterge uşor nici măcar un vagon cu lămâi, beneficiezi de toate circumstanţele atenuante.
Departe de mine să plâng pe umărul celor care, într-un fel sau altul, au avut de suferit de pe urma atacurilor, frontale sau pe la spate, din partea adversarilor politici. Căci, orice om care a acceptat să intre, în cursa electorală pentru localele anului de graţie 2012, trebuia să fie conştient de înţelepciunea vorbei „dacă te amesteci în tărâţe, te mănâncă porcii”. Cine nu a ţinut cont de ea, este doar problema lui.
Problema noastră, a tuturor, şi în special a celor care am fost la vot, este aceea că, din nou, lupta politică din timpul campaniei electorale a fost mult prea firavă – în special prin refuzul unora dintre combatanţi de a-şi înfrunta faţă în faţă adversarii – şi a primat, iarăşi, atacul la persoană la lumina zilei ori prin zvonistica străzii.
De asemenea, mai există un pericol: greaţa pe care o acuză unii dintre participanţii la lupta politică, dar şi noi, ceilalţi, ar putea lăsa fără răspuns o sumedenie de întrebări mult mai importante decât toate rezultatele obţinute în 10 iunie laolaltă. Cum ar fi, de exemplu, motivul neoficial al demiterii comandantului Poliţiei cu nici jumătate de zi înaintea deschiderii urnelor. Mai precis, mă tem că mulţi vor uita să întrebe dacă, într-adevăr, cât de legate sunt între ele tentativele de a se tipări buletine de vot la negru cu sustragerea, de către unii preşedinţi de secţii de votare, a ştampilelor de control ale secţiilor, în seara de dinaintea votului.
Personal, însă, nu voi uita să-i întreb, cel puţin o dată pe săptămână, de acum încolo, pe reprezentanţii Poliţiei, despre stadiul cercetărilor asupra tipăririi frauduloase a „Observatorului Buzoian”, publicaţie on-line, care a fost fabricată în ediţie print, în vinerea de dinaintea alegerilor, cu atacuri la adresa unuia dintre candidaţii la funcţia de primar al municipiului. Şi acest lucru ar trebui să-i preocupe pe oricare dintre colegii mei din presa buzoaină. Nu de alta, dar mâine-poimâine, ne putem trezi pe piaţă cu clone ale altor publicaţii, print sau on-line, fabricate în acelaşi mod fraudulos.