Din folclorul bancar: „ATM-ul duce greul” şi „Bancomatu’ fură cardu’”

     Cititorii OPINIA au posibilitatea să-şi vadă tipărite cele mai interesante puncte de vedere pe care le-au postat drept comentarii la articolele apărute pe site-ul www.nope.opiniabuzau.ro ori pe care le-au trimis prin poşta electronică, precum şi solicitările pe care le adresează redacţiei în vederea obţinerii unor sugestii pentru rezolvarea problemelor care îi frământă.

Rubrica de faţă se vrea un dialog permanent cu dumneavoastră, pe care îl vom purta atât prin intermediul ediţiei tipărite, cât şi prin cel al ediţiei on-line a ziarului OPINIA.

    

            Progresele ştiinţei conduc, ireversibil, spre un stat superior al civilizaţiei umane, indiferent de domeniu. Ca atare, şi sistemul bancar beneficiază de aceste progrese, mai ales, când este vorba despre relaţia dintre cetăţean şi serviciile oferite de bănci. Înfiinţarea de ATM-uri, cunoscute, popular, sub denumirea de bancomate, aceste mici depozite bancare, la care posesorul unui card şi, mai ales, a unui cont, mai mare sau mai mic, în lei sau valută, are acces legal, te scapă de multe lucruri neprevăzute. Astfel, după ce ţi-ai depus salariul ori economiile, atât cât sunt, în respectivul cont, indiferent că e soare sau că plouă, că e zi de sărbătoare şi băncile nu lucrează cu publicul, poţi ridica un credit, fără să stai la cozile de la ghişee, completând o grămadă de hârtii, şi fără să ai prea multă teamă, că vreun „haiduc” ar putea să te jefuiască.

            Până aici, lucrurile mi se par normale, cu toate beneficiile pe care băncile le oferă, prin asemenea servicii, clienţilor săi. Dar ce te faci, când îţi arde buza, după o sumă de bani, de care ai nevoie, chiar în ziua aceea, fie ea sâmbăta sau duminica seara, şi bancomatul te tratează cu refuz? Ba, mai mult, îţi fură cardul, fără preaviz, lăsându-te cu buza umflată şi fără bani. Şi asta, în condiţiile în care, bancomatul „haiduc” săvârşeşte fapta, într-o zi de sâmbătă, înainte de sărbătoarea (legală) a Rusaliilor, iar băncile îşi deschid uşile abia marţea.

            O astfel de păţanie mi s-a întâmplat, în sâmbăta de pomină, amintită, cu câteva rânduri mai sus. Impricinat a fost bancomatul instalat la intrarea în Consiliul Judeţean Buzău, iar martor mi-a fost „cerberul” de la intrare. Fix la orele 17,00, după ce prin faţa ochilor mi s-au derulat, pe display-ul bancomatului, urările de bunvenit, ofertele de servicii ale băncii de care pot beneficia ş.a.m.d., am fost invitat să insertez cardul în fanta respectivă, urmând, apoi, procedurile standard, pentru a retrage suma de bani pe care mi-o propusesem. După o oarece aşteptare, pe display a apărut o nouă provocare. Am fost rugat, din nou, politicos, să introduc cardul, deşi, operaţiunea o desăvârşisem, ceva mai devreme. Neavând al card, am aşteptat ca bancomatul să-şi recunoască greşeala şi să declanşeze procedurile pentru scoaterea banilor ori restituirea cardului cu pricina. După alte câteva minute, când pe display apăreau acelaşi frumos colorate oferte ale respectivei bănci, deodată, am fost avertizat, de data aceasta, cred că pentru ultima oară, să insertez cardul în fanta specială. Din acel moment, „dialogul” meu cu bancomatul a luat sfârşit, nu înainte de a fi anunţat, oficial, şi tot prin intermediul display-ului, că „Momentan, sistemul nu este funcţional”. Tardiv pentru mine.

            Am căutat, împreună cu „cerberul” de la Consiliul Judeţean, de altfel, un om de toată isprava, pe care îl cunosc de foarte mulţi ani, să ne dumirim cum aş putea sesiza această anomalie. Am dat ocol bancomatului, l-am cercetat pe îndelete, mai ales că încercam să dau de un număr de telefon, pentru o intervenţie, în vederea recuperării cardului. Nu am găsit nimic, în acest sens. Totuşi, am fost „luminat” de cunoştinţa mea, care mi-a arătat că în spatele bancomatului era aprinsă doar o singură luminiţă şi nu două, ceea ce însemna că utilajul bancar era „out”. Tardivă constatare. Şi ca să mă consoleze, acelaşi prieten mi-a mai făcut o destăinuire, care m-a lăsat cu gura căscată: „Nu vă faceţi griji, azi a mai păţit-o un domn, tot aşa!”

            Acum, nu ştiu pe cine să mă supăr: pe „cerberul” de la Consiliul judeţean, care nu mi-a spus de păţania victimei de dinaintea mea, sau pe cei ce administrează luminiţele din spatele bancomaturilor? Aştept să se facă lumin(iţ)ă!

 

Viorel Frîncu

Buzău, Bd. Nicolae Bălcescu, Bloc 20, scara A, ap. 11

 

            Stimate domnule Frîncu, aşa cum, cu siguranţă, aţi intuit şi dumneavoastră, vina se poate împărţi, bineînţeles nu în mod egal, între instituţia bancară care administrează respectivul aparat şi domnul aflat în serviciul de pază la poarta instituţiei despre care faceţi vorbire în text. Şi, a propos de respectiva instituţie, cititorii OPINIA trebuie să afle că textul de mai sus ne-a fost trimis în urmă cu aproape două săptămâni; am temperat puţin publicarea sa, căci, la acel moment, instituţia în cauză era scena şi obiectul unor aprige lupte electorale. (C.B.)