Ieri ar fi putut fi o zi mare în istoria României. Ieri am fi putut fi europeni, dacă premierul Victor Ponta, prins de publicaţia „Nature” cu mâţa plagiatului în sacul lucrării de doctorat, şi-ar fi dat demisia.
Ieri ar fi putut fi o zi mare în istoria României. Ieri am fi putut fi europeni, dacă premierul Victor Ponta, prins de publicaţia „Nature” cu mâţa plagiatului în sacul lucrării de doctorat, şi-ar fi dat demisia.Şi odată cu el, întregul guvern sortit, parcă din start, eşecului datorat unei suite de miniştri cu aceeaşi hibă, la care s-a adăugat, tot ieri, titularul Culturii, Mircea Diaconu, declarat incompatibil de Justiţie, la sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate.
Astfel, Victor Ponta ar fi putut intra, cu fruntea sus, în rândul politicienilor europeni a căror onoare le-a dictat că greşelile trecutului se ispăşesc prin pierderea demnităţii în stat. Premierul ar fi rămas în istorie alături de fostul preşedinte al Ungariei, Pal Schmitt – care a copiat 196 de pagini din cele 215 ale tezei sale de doctorat – sau de Karl Theodor zu Guttenberg, fost ministru al Apărării în Germania, supranumit „domnul Copygate”, demisionat din acelaşi motiv.
Numai că, ieri, premierul Victor Ponta a declarat că mai bine renunţă la titlul de doctor în Drept decât să-şi dea demisia din funcţie, acuzând, în schimb, că totul este o făcătură a şefului statului. Şi din nou a plagiat, de această dată o atitudine, pe cea a europarlamentarului Adrian Severin, care însă a fost scos cu huiduieli din băncile colegilor săi socialişti, pe motiv de lipsă a sintagmei „demisie de onoare” din vocabularul curent. La rându-i, şeful naţional al liberalilor, Crin Antonescu, a trecut foarte uşor – parcă trezit de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din somnul de frumuseţe de după-amiază – peste aspectul incompatibilităţii lui Mircea Diaconu, trecând rapid la nominalizarea unui alt titular pe funcţia de ministru al Culturii.
Şi, cum spuneam, ieri putea fi o zi mare în istoria României, o zi care ne-ar fi aşezat mai bine în inima Europei. Numai că am ratat o asemenea şansă şi ne-am afundat şi mai adânc în spiritul Fanarului.