Interviurile dintre angajatori şi cei care îşi caută de lucru fac parte din rutina unei agenţii private ca Furnica Zilieră. Zi de zi asistăm cum, în doar câteva minute, persoane sigure pe ele îşi negociază cu succes viitorul profesional, în timp ce altele, uneori poate mult mai competente, eşuează. Tocmai de aceea, administratorul acestei agenţii, Ilie Toader, ne propune câteva sfaturi simple pentru cei care sunt chemaţi la astfel de interviuri.
Interviurile dintre angajatori şi cei care îşi caută de lucru fac parte din rutina unei agenţii private ca Furnica Zilieră. Zi de zi asistăm cum, în doar câteva minute, persoane sigure pe ele îşi negociază cu succes viitorul profesional, în timp ce altele, uneori poate mult mai competente, eşuează. Tocmai de aceea, administratorul acestei agenţii, Ilie Toader, ne propune câteva sfaturi simple pentru cei care sunt chemaţi la astfel de interviuri.
Întâi argumentele pro
În primul rând, niciodată nu începe prin a spune că îţi doreşti foarte mult postul respectiv, dar nu ai experienţa necesară. „Îmi aduc aminte primul interviu intermediat de Furnica Zilieră: un patron de cafenea căuta urgent, pentru postul de barman-ospătar, o doamnă agreabilă, de dorit cu experienţă pe postul respectiv sau măcar cu experienţă în comerţ. Doamna propusă de noi lucrase câţiva ani ca vânzătoare. Însă, după ce au făcut cunoştinţă, primul lucru pe care i l-a spus angajatorului a fost tocmai că ea trebuie să fie sinceră şi să recunoască faptul că nu a mai lucrat niciodată ca barmaniţă. Interviul s-a şi terminat în clipa aceea. În astfel de situaţii, de recomandat ar fi ca angajatorul să audă atuurile care ne-ar recomanda pentru postul respectiv (experienţă în domenii apropiate, motivaţie etc.), nicidecum opusul”, explică Ilie Toader.
Fără probleme personale
În cel de-al doilea rând, problemele personale ne privesc doar pe noi, deoarece faptul că angajatorul manifestă interes faţă de situaţia personală a candidatului nu înseamnă că brusc s-a umplut de compasiune faţă de persoana care i se destăinuieşte cu exces de sinceritate. Angajatorul vrea doar să ştie cu cine are de-a face, motiv pentru care pune instinctiv întrebări legate de copii, familie, spaţiu de locuit, navetă sau sănătate. Este normal că şi el trăieşte sub presiunea propriilor probleme personale, chiar dacă diferite poate de ale noastre. De asemenea, nu este străin de experienţe anterioare cu angajaţi care, tot sub pretextul unor „probleme personale”, fie nu mai erau la fel de eficienţi la locul de muncă, fie întârziau la lucru, fie se învoiau mereu. Dacă tot are de unde alege, de ce ar angaja pe cineva care încă de la interviu îşi invocă problemele drept atuuri? Astfel, important este să nu mizăm pe sentimentalismul prea multor patroni.
Gura mică la bârfă!
În cel de-al treilea rând, evită să îţi vorbeşti de rău foştii angajatori. În fiecare sector economic, antreprenorii care îşi dispută nişa respectivă de obicei se şi cunosc foarte bine între ei, uneori colaborează, îşi împrumută angajaţi, utilaje sau pot fi chiar buni prieteni. Cert este însă că, atunci când întâlnesc la interviuri vreun fost angajat al „concurenţei”, sorb cu deliciu fiecare informaţie despre felul în care îşi derulează ceilalţi afacerile, ce nereguli fac, cum evită taxele, ce obiceiuri au în relaţia cu angajaţii. Dacă suntem în posesia unor astfel de informaţii, nicidecum nu trebuie să le devoalăm la interviu. Încercând să impresionăm cu astfel de picanterii, putem lăsa per total impresia unor persoane care nu merită investite cu prea multă încredere. E greu de crezut că vreun angajator şi-ar dori să se expună angajând astfel de guri sparte. Dimpotrivă, dacă îi dăm de înţeles că nu este deocamdată momentul potrivit pentru astfel de discuţii, ne putem crea un uşor ascendent care să se dovedească decisiv în vederea angajării.
Nu veniţi cu căţel şi purcel
Cel de-al patrulea sfat vizează ca presupusul candidat să nu meargă la interviu însoţit de părinţi sau de alte rude. Una dintre greşelile majore, mai ales în cazul tinerelor care vin la interviuri, este să îşi aducă soţul, prietenul, părinţii sau alţi apropiaţi pentru a le susţine. Aşa au apărut poate cele mai stânjenitoare situaţii la interviurile intermediate până acum. „Spre exemplu, un tânăr s-a dus de mână cu tatăl său să se angajeze într-o fabrică, iar, la momentul interviului, tatăl a intrat în locul lui să discute pentru angajare. Fireşte că fără folos. La un alt interviu, o tânără nici nu a apucat să vorbească preţ de câteva minute, pentru că mama, care o însoţise, i-o lua de fiecare dată înainte. Asta până când respectivul angajator le-a rugat ironic să se hotărască odată care dintre ele vrea să se angajeze. Dincolo de penibilul unor astfel de situaţii, niciun angajator nu va putea fi convins în felul acesta, decât poate de neputinţa noastră. şi există şi posibilitatea ca angajatorul să nu fie mulţumit de faptul că posibilul angajat nu poate lua singur decizii, nu este independent, ceea ce dăunează angajării”, a mai adăugat Ilie Toader.
Fără condiţii prealabile
În ultimul rând, nu trebuie uitat faptul că nu doar angajatorii sunt în postura de a pune condiţii. Un om care are conştiinţa propriei valori nu va „îngenunchea” niciodată în faţa angajatorului, implorând necondiţionat angajarea. Este fundamental să conştientizăm că nu doar angajatorul are de oferit (un loc de muncă şi un salariu) şi, prin urmare, de pus condiţii. Candidatul la angajare se află în aceeaşi situaţie, având la rândul său de oferit timpul propriu, energia, experienţa în domeniul respectiv etc. Există de altfel interviuri în urma cărora angajatori cu pretenţii exagerate – fie ofereau un salariu foarte mic pentru volumul de muncă cerut, fie pretindeau multiple alte atribuţii suplimentare postului respectiv – au sfârşit prin a se ruga pur şi simplu de persoanele propuse de agenţia privată Furnica Zilieră, oferind pe loc salarii mai mari sau renunţând la multe dintre pretenţiile iniţiale. Secretul stă în felul în care ştim să ne „vindem”.
40 de posturi la Furnica Zilieră
În această perioadă, Furnica Zilieră pune la dispoziţia buzoienilor 40 de locuri de muncă, cele mai multe dintre acestea în domeniul confecţiilor şi al construcţiilor.
|
Meserie |
Număr locuri |
|
Menajeră |
1 |
|
Bonă |
3 |
|
Ospătar |
3 |
|
Confecţioner |
12 |
|
Construcţii |
5 |
|
Bucătar |
3 |
|
Cosmetician |
1 |
|
Frizer |
1 |
|
Inspector ITP |
1 |
|
Operator PC |
2 |
|
Operator mase plastice |
4 1 |
|
Femeie curăţenie |
2 |
|
Inginer Distribuitor |
1 |