Ibericii s-au încoronat din nou, domnind încă patru ani peste Europa. Magicienii paselor unei generaţii de excepţie care au ţesut, de mai bine de cinci ani, adevărate pânze de păianjen în jurul victimelor din toate colţurile lumii, au obţinut duminică seară al treilea titlu major consecutiv, fapt unic în istoria sportului rege.
Ibericii s-au încoronat din nou, domnind încă patru ani peste Europa. Magicienii paselor unei generaţii de excepţie care au ţesut, de mai bine de cinci ani, adevărate pânze de păianjen în jurul victimelor din toate colţurile lumii, au obţinut duminică seară al treilea titlu major consecutiv, fapt unic în istoria sportului rege.
Dar, seara de duminică a fost una a recordurilor pentru ibericii triumfători. Pe lângă cele obţinute de această echipă, pentru prima oară consecutiv două titluri europene sau un sandwich cu titlu mondial la mijloc, se adaugă şi altele individuale, greu de atins.
Iker Casillas obţine a 100-a victorie sub tricoul Spaniei din cele 137 de prezenţe. Tot „San Iker” este cel care-l detronează pe Dino Zoff în recordul său de invincibilitate, neprimind gol timp de 509 minute. Adică de mai bine de zece meciuri şi peste o repriză. Zoff are în palmares 494 de minute fără a scoate mingea din plasă.
Fernando Tores şi Juan Mata, spaniolii lui Chelsea Londra sunt singurii jucători care reuşesc dubla în acelaşi an: Euro şi Liga Campionilor. Cei doi au avut momentul lor de glorie în final de meci, când au înfipt, fiecare, câte o dată spada în grumazul taurului italic gata îngenuncheat.
Vicente del Bosque are de ce să zâmbească înţelept şi satisfăcut pe sub celebra sa mustaţă. A creat din nou o echipă din vedetele a două veşnice adversare şi le-a dus din nou pas cu pas spre Cupa Henry Delaunay. Pentru acest vrăjitor de suflete de fotbalişti, care a grefat stilul tiki-taka Barcelona şi l-a mixat cu cel în forţă al Real-ului pentru un joc perfect al ibericilor, a venit şi răsplata, Del Bosque fiind al doilea antrenor din lume, după Helmuth Schon care a obţinut ambele titluri majore: Campionatul Mondial şi cel European.
M-am plictisit înşirând date statistice, ce sună a osanale iberice, cum s-au plictisit şi alţii de jocul prea combinativ al spaniolilor, tot mai multe voci ridicându-se împotriva acestui stil ce pare la un moment dat adormitor prin perfecţiunea lui. Duminică seara, ibericii au schimbat registrul, lăsând mai multă libertate unui adversar, şi el cu faţa schimbată în acest turneu şi au profitat de mai toate micile slăbiciuni ale lui, punctând de patru ori extrem de spectaculos şi stabilind cea mai mare diferenţă într-o finală de Campionat European.
Italia lui Cesare Prandelli, care a mers 20 de km pe jos pentru a se ruga la biserica Sfânta Treime din Cracovia înaintea finalei, gest care a impresionat întreaga ţară, a părut obosită de performanţa pe care a realizat-o până atunci. Buffon şi compania au fost covârşiţi de emoţiile unei finale în faţa regilor sportului rege, iar accidentarea prematură a lui Thiago Motta în momentul în care italienii epuizaseră schimbările a fost de fapt sfârşitul unui vis care se înfiripase din cenuşa scandalului meciurilor trucate ce bântuie fotbalul italian.
Finala din Ucraina, una sută la sută latină, având în vedere că arbitrul Pedro Proenca este portughez, va rămâne în memoria iubitorilor de fotbal.
Chiar dacă n-a fost unul cu casa închisă, criza economică şi preţurile prohibitive la cazare spunându-şi din plin cuvântul, acest ultim act al Euro 2012 rămâne martor că rezultatele mari ale fotbalului sunt obţinute doar de pragmatismul teuton sau saxon ori de talentul şi efervescenţa celui latin. De data aceasta a triumfat inspiraţia celui de-al doilea care domneşte prin această generaţie fantastică apărută la Barcelona şi întărită cu osatura de patru super jucători ai Real-ului din Madrid.
Primul campionat european jucat în est s-a încheiat, cu bune şi rele. L-am urmărit de acasă, căci n-am avut din nou pe cine însoţi la un turneu final. Poate peste doi ani la Rio, dacă nu peste patru ani pe aici prin Europa. Ne-am învăţat să avem răbdare şi să sperăm. Şi să ne luăm televizoare cât mai late, ca să-i vedem pe alţii mai bine. Dar vine ea Olimpiada şi acolo sunt peste o sută de români prezenţi.
Cu bine!
Ştefan ALECSIU este Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi