”În legătură cu articolul <Conform comunicatului Poliţiei / Paturile Spitalului „Sf. Sava”, furate ca într-o scenetă cu Puiu Călinescu>, publicat în ziua de 3 iulie a.c. în cotidianul OPINIA, Compartimentul Relaţii Publice al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Buzău este împuternicit să facă următoarele precizări:
Activitatea de mediatizare a cazurilor instrumentate de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău se desfăşoară în baza principiului transparenţei şi cu respectarea întocmai a cadrului legal ce reglementează acest domeniu, inclusiv a prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date şi ale art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Din cercetările efectuate până în prezent în cauza la care faceţi referire, poliţiştii au stabilit că cei doi suspecţi locuiesc în vecinătatea halei în care erau depozitate mai multe bunuri aparţinând unei unităţi spitaliceşti de pe raza municipiului Buzău şi că au dezmembrat şi sustras părţile componente ale paturilor metalice tip spital pe parcursul mai multor zile, conturându-se astfel săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată. Componentele respective au fost valorificate ulterior la mai multe centre de colectare a materialelor feroase şi neferoase, de pe raza judeţului Buzău. Valoarea exactă a prejudiciului urmează a fi stabilită la finalizarea cercetărilor. Cercetările sunt în curs, urmând a fi stabilite şi alte aspecte ale comiterii infracţiunii.
În speranţa că punctul de vedere al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Buzău va fi preluat de cotidianul OPINIA, ne reafirmăm disponibilitatea de a clarifica orice problemă ce intră în competenţa de cercetare şi soluţionare a Poliţiei”.
N.R.: Dacă sintagma „un tânăr şi o tânără, ambii în vârstă de 22 de ani, din judeţul Prahova” din comunicatul de luni al Poliţiei este echivalentă cu „cei doi suspecţi locuiesc în vecinătatea halei în care erau depozitate mai multe bunuri aparţinând unei unităţi spitaliceşti de pe raza municipiului Buzău”, din cel de astăzi, mă înclin cu respect acestei logici. În ceea ce-l priveşte pe regretatul Puiu Călinescu şi sceneta despre care făceam vorbire, sunt dator să o descriu în câteva cuvinte. Un muncitor ieşea periodic pe poarta unei fabrici cu o roabă plină cu deşeuri. Portarul verifica la sânge conţinutul roabei şi-i permitea apoi omului să iasă din fabrică. Spre final, dialogul dintre cei doi se rezuma doar la „Talaş?”, „Talaş!”. Până în momentul întrebării logice: „Ce faci, tovarăşe, cu atâta talaş?”, la care răspunsul pica fără frica de a rata ţinta telespectatorului avid de umor: „Mie nu-mi trebuie talaş, eu am nevoie de roabe!”. Şi parcă întreaga istorie seamănă cu această scenetă.