La doar câteva luni de la cea mai recentă apariţie editorială, Constantin Ciurea revine cu o nouă carte. Este vorba despre volumul „Amintiri incomode” descrisă de autor ca „o carte ce îţi dă puterea să fii tu însuţi”.
La doar câteva luni de la cea mai recentă apariţie editorială, Constantin Ciurea revine cu o nouă carte. Este vorba despre volumul „Amintiri incomode” descrisă de autor ca „o carte ce îţi dă puterea să fii tu însuţi”.
Cunoscutul profesor de fizică continuă astfel firul volumului „Amurg însingurat” în sensul că păstrează structura de jurnal a cărţii. Spre deosebire însă de prima carte, amănuntele legate de activitatea profesională (titlurile cărţilor lansate, fotografiile lor etc) îngreunează puţin firul epic al lucrării. Dacă în „Amurg însingurat” atenţia cade asupra familiei şi a primei părţi a vieţii autorului, acum Ciurea îşi spune mai departe amintirile care riscă să devină incomode pentru că o parte dintre cei evocaţi mai trăiesc încă. În spatele unor episoade care pot fi interesate ca şi amănunte inedite, legate de istoria învăţământului local, autorul vine cu mici „şopârle” despre unii dintre cei care au condus educaţia la nivelul judeţului sau care au făcut parte din sistem. O parte dintre ei sunt lesne de identificat, alţii sunt prezentaţi cu tot cu nume. Interesat de ştiut este că însuşi Constantin Ciurea a ocupat funcţia de inspector general adjunct al Inspectoratului Şcolar şi mai apoi director al Colegiului „B. P. Hasdeu” şi mărturiseşte că de multe ori a „scăpat” pentru că „aveam o umbrelă mare şi trainică”.
„Departe de privirile invidioase”
„Cred că societatea civilă ar putea fi cu mult mai vehementă în ceea ce priveşte înlăturarea abuzurilor şi grosolăniei, promovate cu dezinvoltură de mulţi neaveniţi şi impostori pentru a-şi masca interesele, incompetenţa şi mojicia. Sunt doar câteva dintre motivele care m-au determinat să realizez lucrarea de faţă, unde să mă pot exprima liber, neîncorsetat de nimicniciile oamenilor, departe de privirile invidioase, impregnate de neputinţă ale unor <confraţi>”, spune autorul în prefaţa cărţii.
Amintirile incomode ale buzoianului sunt structurate pe câteva capitole cum ar fi „activitatea profesională şi pasională”, „promovarea tinerilor” sau „ce înseamnă Colegiul <B. P. Hasdeu> pentru mine”.