Un tânăr domn – şi, în acelaşi timp, o tânără speranţă locală a social-democraţiei de tip „Doamna Marta” – îmi postează, miercuri, pe „peretele” de Facebook, o aşa-zisă declaraţie a deputatului Cezar Preda, care ar fi spus, la conferinţa de presă pe care acesta tocmai o încheiase şi la care eu participasem, că pe buzoienii care se prezintă duminică la vot îi paşte puşcăria. Siderat, verific înregistrarea, chiar speriat că mi-a putut scăpa o asemenea declaraţie.
Un tânăr domn – şi, în acelaşi timp, o tânără speranţă locală a social-democraţiei de tip „Doamna Marta” – îmi postează, miercuri, pe „peretele” de Facebook, o aşa-zisă declaraţie a deputatului Cezar Preda, care ar fi spus, la conferinţa de presă pe care acesta tocmai o încheiase şi la care eu participasem, că pe buzoienii care se prezintă duminică la vot îi paşte puşcăria. Siderat, verific înregistrarea, chiar speriat că mi-a putut scăpa o asemenea declaraţie.Ei, aş!, nici vorbă, omul spusese doar că cei care vor vota duminică de mai multe ori vor intra în puşcărie, dat fiind că Legea Referendumului este foarte aspră şi explicită în ceea ce priveşte sancţionarea fraudei electorale. Îmi spun, vorba unui clasic în viaţă, „Ăsta mă face prost pe faţă!”.
Un alt personaj – nu ştiu, domn, doamnă sau domnişoară –, singular sau colectiv, mă îndeamnă, prin intermediul unui afiş, să votez pentru demiterea preşedintelui Băsescu, pentru că acesta ar fi tăiat unui compatriot de-al meu (jalnică figură!, scoasă parcă din categoria celor care, prin februarie anul acesta, făceau potecă prin troiene de acasă până la crâşmă şi ţipau la jandarmi că nu le-au deszăpezit calea până la magazia cu lemne) ajutorul social. Mai mare jignire pentru mine, dar şi pentru prietenii şi apropiaţii mei care muncesc de când au terminat şcoala într-un judeţ în care unul din patru locuitori cu drept de vot este asistat social, într-o formă sau alta, nici că se putea. Şi îmi spun din nou, vorba unui clasic în viaţă, „Ăsta mă face prost pe faţă!”.
Mai vine un altul, mare specialist în furat munca altora, şi-mi spune, la televizor, că dacă Băsescu va fi demis duminică, brusc, vajnicul nostru leu, transformat de vreo trei săptămâni într-o biată mâţă flămândă şi jigărită, va saluta din mers moneda euro şi îi va da lecţii de stabilitate. Cu gândul către distinsa monedă a statului Botswana, nu mă pot abţine să îmi spun din nou, vorba unui clasic în viaţă, „Ăsta mă face prost pe faţă!”.
Şi, în fine, mai vin alţii şi-mi propun să merg la vot şi să-l înlocuiesc pe conflictualul Băsescu cu un ins cu mari probleme de orientare şi adaptare în timp şi în spaţiu chiar şi când se află în stare de veghe. Măcar pentru trei luni, de parcă viaţa mea ar fi un şir nesfârşit de perioade de aşteptare şi de speranţe, cum că „vin alţii mai buni”. Întrebându-mă „mai buni la ce?”, nu fac decât să exclam, vorba unui clasic în viaţă, „Ăsta mă face prost pe faţă!”.
Drept pentru care, duminică, îmi voi face datoria de ziarist şi de cetăţean, însă mă voi mulţumi doar să văd câţi dintre concetăţenii mei au căzut pradă unor asemenea minciuni precum cele de care am făcut vorbire mai sus. Nu de alta, dar nu aş vrea să exclam, luni dimineaţă, vorba unui clasic în viaţă, „Ăştia m-au făcut prost pe faţă!”.