La ora când am scris aceste rânduri, Curtea Constituţională nu izbutise să dea publicităţii o hotărâre legată de validarea referendumului de duminică. Şi, practic, în momentul de faţă este mult prea puţin important dacă preşedintele Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni, dacă vom avea încă o campanie electorală pentru alegeri prezidenţiale anticipate, ori, de ce nu, dacă puterea nu va purcede la organizarea unui nou referendum pe aceeaşi temă. În fapt, decizia Curţii Constituţionale nu face decât să spună dacă situaţia României este rea, foarte rea ori dacă ne aruncăm cu zâmbetul pe buze în prăpastie.
La ora când am scris aceste rânduri, Curtea Constituţională nu izbutise să dea publicităţii o hotărâre legată de validarea referendumului de duminică. Şi, practic, în momentul de faţă este mult prea puţin important dacă preşedintele Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni, dacă vom avea încă o campanie electorală pentru alegeri prezidenţiale anticipate, ori, de ce nu, dacă puterea nu va purcede la organizarea unui nou referendum pe aceeaşi temă. În fapt, decizia Curţii Constituţionale nu face decât să spună dacă situaţia României este rea, foarte rea ori dacă ne aruncăm cu zâmbetul pe buze în prăpastie.Căci, atât timp cât răul a fost făcut acum o lună şi, în acest interval, nimeni nu a mişcat, altfel decât la nivel declarativ, vreun deget să-l îndrepte, nu ne putem aştepta ca dezastrul să poată fi reparat brusc de vreo decizie a instanţei constituţionale şi chiar de o acceptare a acesteia fără rezerve din partea puterii, oricare ar fi verdictul.
Nu vă mai plictisesc să vă spun cât de mare este răul pe care ni l-am făcut singuri, că, într-un moment în care Europa unită se zbate pentru a salva din ghearele crizei ţări din interiorul ei, noi ne-am trezit să o uimim nu cu soluţii economice, ci cu un vârtej de abuzuri constituţionale. Sau că moneda unică europeană umileşte, zi de zi, leul autohton într-un ritm asemănător cu cel cu care urcă mercurul în termometrele chinuite şi ele de caniculă.
În schimb, cu riscul de a vă plictisi, vreau să vă atrag atenţia că, astăzi, societatea românească este la fel de bolnavă şi de divizată precum în primii ani de după evenimentele din decembrie 1989. Nu mai sunt, bineînţeles, la modă oamenii de bine care ţin cu tot dinadinsul să-i linşeze în piaţa publică pe cei vânduţi liberalilor – ce timpuri, domnilor, când oamenii lui Radu Câmpeanu erau vânaţi, cu ură proletară, de actualii lor parteneri de guvernare! – ori ţărăniştilor. În schimb, acum sunt ei, românii adevăraţi care au votat „DA” la referendum, pe de o parte, şi morţii vii din ţară şi diaspora care nu s-au prezentat la urne, adică „băsiştii”, de cealaltă. Acum sunt ei, românii adevăraţi care au votat „DA” la referendum, pe de o parte, şi rromii că nu au procedat la fel cu ei. Acum sunt ei, românii adevăraţi care au votat „DA” la referendum, pe de o parte, şi maghiarii care nu au considerat necesar să intre într-un război care nu era al lor.
Şi situaţia aceasta se regăseşte pe stradă, la locurile de muncă, în familii. Întâmplător, luni după-amiază, mi-a fost dat să aud un tânăr bugetar certându-şi mama pensionară – cu suficientă discreţie încât să ajungă şi pentru alte vreo treizeci de urechi – care nu fusese la vot, explicânu-i că mai era puţin puţin şi Băsescu îi lua casa, ale cărei rate era cât pe-aici să nu le mai poată plăti. Replica, în schimb, a fost genială: „Lasă că o să ţi le poţi plăti la 6 lei euro, cât ţi-l face Antonescu”. Am dat acest mic exemplu pentru a ne lămuri cu toţii cât de mult ne-am întors în timp în ultima lună.
P.S.: Curtea Constituţională s-a întrecut pe sine, dând cea mai românească soluţie posibilă: a amânat pronunţarea pentru 12 septembrie, îl ţine pe tuşă pe Băsescu 40 de zile, iar pe Antonescu interimar tot atât. Halal ţară de secol XXI!