Personal, sunt un admirator al jurnalistului Cristian Tudor Popescu, un fan al scriiturii sale, chiar dacă, uneori – din ce în ce mai des în ultima vreme, să fie de vină vârsta domniei-sale, a mea ori amândouă laolaltă? – nu sunt de acord întru totul cu ideile sale. Precum în cazul unui alt jurnalist din generaţia „veche”, Ion Cristoiu, admir la C.T. Popescu nu neapărat ceea ce spune, ci felul cum o spune.
Personal, sunt un admirator al jurnalistului Cristian Tudor Popescu, un fan al scriiturii sale, chiar dacă, uneori – din ce în ce mai des în ultima vreme, să fie de vină vârsta domniei-sale, a mea ori amândouă laolaltă? – nu sunt de acord întru totul cu ideile sale. Precum în cazul unui alt jurnalist din generaţia „veche”, Ion Cristoiu, admir la C.T. Popescu nu neapărat ceea ce spune, ci felul cum o spune.
De această dată însă, mai precis de miercuri dimineaţă – de când am citit textul pe care îl voi reproduce mai jos – editorialistul „Gândul” are un fan dezamăgit în plus. Veţi înţelege singuri de ce, citind acest text: „Stimată doamnă Procuror General Codruţa Kovesi, Stimate domnule Procuror şef al DNA Daniel Morar, Stimaţi procurori, fac un apel, e o modalitate jurnalistică pe care nu ştiu dacă am mai folosit-o vreodată, dar nu găsesc alta în clipa de faţă. Fac un apel în calitate de cetăţean şi jurnalist independent: Opriţi imediat această operaţiune de anchetare a sătenilor, a simplilor cetăţeni, care sunt căutaţi pe acasă de procurori şi luaţi la întrebări în legătură cu votul lor! Bătălia politică se va încheia peste o săptămână sau va mai continua câteva luni, dar sentimentul că e periculos să mergi la vot în România, că e mai sigur să stai acasă, pentru că altfel te trezeşti cu organele la poartă, este de o nocivitate nemăsurabilă şi poate să persiste ani în şir. Cred că autorităţile parchetului şi DNA se pot limita la anchetarea autorităţilor locale, pentru a detecta fraudele, nu să interogheze cetăţenii în legătură cu actul electoral, fapt unic în 22 de ani de democraţie”.
Maximă eroare! O eroare voită, cu siguranţă, căci distinsul jurnalist ştie, cu certitudine, faptul că aşa cum Justiţia nu se săvârşeşte la televizor, nici cercetarea penală nu se face din birou, ci pe teren. Iar faptul că procurorii – fie ei de la Parchetul General, fie ei anti-corupţie – s-au dus la oameni la poartă şi nu au purces la convocarea lor oficială, eventual în scris, la vreun sediu de Parchet ori de Poliţie, este un gest care poate fi taxat tocmai drept o dovadă a voinţei de a nu speria inutil oamenii nevinovaţi. Căci, este evident, omul care nu se ştie cu o pată pe conştiinţă în legătură cu un eventual vot multiplu, nu are a se teme. Aceasta pentru că o simplă expertiză grafologică poate restabili, relativ rapid, adevărul, iar organele de cercetare penală pot merge mai departe pe fir.
Spun acest lucru pentru că, exceptând situaţiile valurilor de mii ori chiar zeci de mii de „turişti” din anumite zone ale ţării, apăruţi la urne în ziua referendumului în localităţi pe unde nu calcă mai nimeni – cazuri în care un om sănătos la cap ar avea tot dreptul să aibă anumite bănuieli, pe care procurorii şi poliţiştii sunt datori să le infirme ori să le confirme –, în restul ţării, dacă oamenii nu-şi recunosc semnăturile de pe listele de vot, nu este nicio nenorocire: cercul de suspecţi este cât se poate de mic, iar autorii falsurilor sunt cât se poate de lesne identificabili.
Eu, unul, aş aplauda dacă ar fi pedepsiţi exemplar, conform drasticei Legi a referendumului, toţi cei care, într-un fel sau altul, au viciat ori au încercat să denatureze rezultatele plebiscitului din 29 iunie, începând cu autorii efectivi ai votului multilplu – în nume personal ori în numele altuia -, continuând cu „fetele mari” într-ale acestui sport, gen foştii miniştri Rus şi Dobre, şi terminând cu instigatorii din zonele Palatelor Victoria şi Cotroceni.
Intervenţia jurnalistului Cristian Tudor Popescu nu face decât să-l angajeze pe acesta în corul celor care cere îndurare procurorilor pentru cei vinovaţi, precum i-a luat premierul Victor Ponta apărarea primarului Constanţei, care a cărat la vot o turmă formată din nişte biete manechine.
În fapt, o asemenea acţiune precum cea a oamenilor legii care cercetează eventualele fraude de la referendum, poate da încredere omului de rând că votul său, exprimat sau nu, îşi are o justă valoare, şi că nimeni nu va mai îndrăzni, poate, să îl denatureze vreodată.
P.S.: Dacă domnul Cristian Tudor Popescu nu crede să mai fi folosit vreodată specia jurnalistică a „apelului”, aşa cum afirmă în textul citat mai sus, eu mă tem că acum vreo 22 de ani, tot domnia-sa făcea apel la hoardele minereşti asmuţite asupra Capitalei să schilodească mai cu sârg intelectualii, studenţii, ţărăniştii şi liberalii care tot îndrăzneau să se opună mult-iubitului şi stimatului Ion Iliescu şi clicii sale, emanate în 22 decembrie 1989.