*„Ca medic am muncit destul, acum pot să fac şi administraţie”, susţine Alexandru Cojocaru
A renunţat la îngrijirea sănătăţii animalelor sătenilor din comuna Mihăileşti şi a reînceput munca în administraţie, după 31 de ani vechime ca medic veterinar.
*„Ca medic am muncit destul, acum pot să fac şi administraţie”, susţine Alexandru Cojocaru
A renunţat la îngrijirea sănătăţii animalelor sătenilor din comuna Mihăileşti şi a reînceput munca în administraţie, după 31 de ani vechime ca medic veterinar.
Noul viceprimar din comuna buzoiană nu este la prima experienţă în munca de administraţie publică, după ce, în perioada 2000-2003, medicul veterinar Alexandru Cojocaru mai ocupase aceeaşi funcţie; însă, la acea vreme, când a avut de ales între cele două profesii, a rămas fidel activităţii pentru care studiase la Facultatea de Medicină Veterinară. În prezent, opţiunea sa pentru a face politică, ca reprezentant al PNL, a fost una hotărâtă, pentru a ocupa funcţia de viceprimar renunţând la societatea comercială, pe care a vândut-o medicului veterinar Cristinel Toader, de 35 de ani, cel care i-a fost „ucenic” înainte de a face pasul spre politică. „Ca medic veterinar, consider că mi-am făcut datoria. În 2008 am răspuns unui chestionar al comisarilor europeni, în perioada când se faceau demersuri pentru reluarea exporturilor de carne de porc, şi aceştia au rămas impresionaţi de activitatea noastră, a medicilor din teritoriu. Am mai avut un moment când a trebuit să aleg între administraţie şi profesie, şi atunci am renunţat la funcţia politică, dar în prezent situaţia s-a schimbat. Ca medic am muncit destul, acum pot să fac şi administraţie”, susţine dr. Alexandru Cojocaru.
În privinţa dificultăţilor cu care se confruntă comuna buzoiană, viceprimarul consideră că pe lângă lipsa de fonduri, situaţie cu care se confruntă majoritatea administraţiilor, o problemă o reprezintă îmbătrânirea populaţiei. „Din păcate, îmbătrânirea populaţiei este o problemă reală. Sunt case părăsite, iar efectivele de animale, în special la bovine, scad. Tinerii au plecat la oraş şi nu s-au mai întors. După revoluţie, un an-doi au revenit în sat, dar au văzut că este greu, aşa că au plecat din nou”.