Întoarcere în timp cu mii de ani în urmă. Într-o lume dominată de telefoane mobile şi gadget-uri de tot felul, reprezentanţii Muzeului Judeţean le-au propus buzoienilor să vadă cu ochii lor cum trăiau înaintaşii noştri pe vremea în care singurele unelte erau confecţionate doar din piatră sau, mai târziu, atunci când armatele migratoare se confruntau în aceste locuri cu legiunile romane.
Întoarcere în timp cu mii de ani în urmă. Într-o lume dominată de telefoane mobile şi gadget-uri de tot felul, reprezentanţii Muzeului Judeţean le-au propus buzoienilor să vadă cu ochii lor cum trăiau înaintaşii noştri pe vremea în care singurele unelte erau confecţionate doar din piatră sau, mai târziu, atunci când armatele migratoare se confruntau în aceste locuri cu legiunile romane.
Aproape 100 de oameni au luat parte ieri la Ziua Porţilor Deschise organizată pe şantierele arheologice de la Pietroasele, acolo unde specialiştii buzoieni le-au descifrat mărturiile dezgropate de-a lungul timpului în locurile în care s-a găsit celebra Cloşcă cu Puii de Aur. Expediţia a început undeva în jur de ora 10.00, când arheologul Marius Constantinescu a invitat publicul să viziteze zona termelor din castrul roman, zonă aflată sub podul ridicat anii trecuţi.
Încălzire centrală în locuinţe de acum 1.700 de ani
„Ceea ce vedeţi aici sunt urmele termelor romane, construcţie de mare rafinament care datează din perioada 324-330 şi care era dotată inclusiv cu încălzire centrală. Exista un focar, adică locul unde se făcea focul şi de unde aerul cald pleca spre toată clădirea. Pardoseala era realizată aşa cum se poate încă vedea din trei straturi de cărămizi şi trei de mortal, plus marmură la suprafaţă, iar pe dedesubt circula căldura prin nişte mici tuburi. Totodată pe pereţi, de la parter la etaj erau mici ţigle cu picioruşe pe sub care putea să circule căldura. Tot acest focar asigura încălzirea apei care curgea în bazinetele folosite pentru igienă şi tratament. Să nu uităm că una dintre camere avea o tencuială pictată deosebit şi ferestre din vitralii. Eu cred că era o cameră destinată unei personalităţi, poate chiar pentru Dalmatius, comandant pe linia Dunării în anul 335, nepotul lui Constantin cel Mare”, a declarat Marius Constantinescu.
După prezentarea câtorva descoperiri importante, precum un pieptene din os decorat, obiecte de toaletă, cărămizi cu ştampila legiunii a XI-a romane, grupul de oameni porneşte agale către parcul din centrul comunei, acolo unde se află alte ziduri din castru şi harta întregului aşezământ astăzi acoperit de gospodăriile localnicilor.
Tezaurul, un tribut îngropat
Canicula începe încet, încet să pună stăpânire pe întreaga localitate, iar vizitatorii sunt „alimentaţi” cu sticle de apă rece. Lăsăm în urmă asfaltul celebrului Drum al Vinului şi urcăm spre locul în care a fost descoperită în 1837 Cloşca cu Puii de Aur. Drumul pietruit este din ce în ce mai greu ajungând conform spuselor ghizilor noştri, până la 534 de metri altitudine. „După plecarea romanilor din castru, locul lor a fost luat de goţi. La vreo 15-20 de ani, romanii i-au alungat. Tezaurul a aparţinut goţilor şi probabil a fost primit ca un tribut din partea romanilor ca să nu mai atace Imperiul. El a fost îngropat apoi probabil în timpul unei expediţii a romanilor asupra goţilor sau poate din cauza hunilor, care au preluat mai târziu controlul aici”, povesteşte directorul Muzeului Judeţean, Sebastian Matei.
La câteva sute de metri de pancarda ştearsă care indică locul unde s-a descoperit Cloşca cu Puii de Aur, drumul devine tot mai abrupt. Aici se găseşte Gruiul Dării, loc în care existenţa mai multor civilizaţii poate fi probată încă prin straturile diferite de pământ pe care doar arheologii ştiu să le citească. Primele mărturii în acest loc, din care se spune că atunci când e senin se vede chiar şi oraşul, provin din Epoca Pietrei, celebra cultură Cucuteni, adică cam de acum 5.500 de ani. După alţi 500-900 de ani în acelaşi loc în care se mai zăresc ziduri din piatră s-a stabilit o altă comunitate în Epoca Bronzului.
Cetatea dacilor, distrusă de romani
„Cele mai importante vestigii de la Gruiul Dării sunt însă din epoca dacică. Ei au făcut aici, în secolul I î. H., o cetate de apărare împotriva altor triburi dacice, iar în timpul împăratului Augustus, ea a fost distrusă de romani. Acest loc capătă apoi o altă importanţă: loc de cult, unde dacii făceau o serie de depuneri sacre probabil în memoria celor morţi”, mai spune directorul Sebastian Matei arătându-le celor prezenţi un cerc de pietre care servea dacilor drept vatră de ritualuri. La doi paşi de săpături, arheologii ne arată câteva descoperiri: podoabe, fragmente dintr-un ciocan din piatră, dintr-o coasă, obiecte de lut etc, toate de o valoare deosebită.
Urmând firul istoric, mica cetate dacică de la Gruiul Dării a fost din nou cucerită de către romani, care cel mai probabil au construit întregul castru roman şi pentru a se asigura că dacii nu se mai întorc. Cercul se închide astfel cu locaţia în care am început dimineaţă expediţia. Este deja ora prânzului şi căldura a devenit înăbuşitoare. Primim cu toţii alte sticle de apă şi ne îndreptăm agale spre oraş, fascinaţi de informaţiile primite şi de aceşti oameni care îşi definesc munca făcând aluzie la săpăturile permanente imposibil de conservat: „arheologia este ca o carte ale cărei pagini, după ce le citeşti, le arunci”.
Buzoienii interesaţi să ia parte la o asemenea excursie sunt aşteptaţi şi zilele următoare pe şantierele arheologice de la Pietroasele, unde vor găsi un reprezentant al Muzeului Judeţean care să le prezinte zona.
{loadposition zgalerie08242}