Nicolas Almagro şi Xavier Malisse joacă un meci îndârjit de fotbal de masă în salonul jucătorilor. Alţii sunt în camera de internet pentru a vedea ce s-a mai întâmplat pe la ei pe acasă. Unii vin transpiraţi de pe terenurile de antrenament după ce le-au lăsat locul altor aspiranţi la glorie, puncte multe în clasamente şi mai ales bani, peste 24 de milioane în moneda locului, care este dolarul, tot mereu verde şi foşnitor ca bradul.
Nicolas Almagro şi Xavier Malisse joacă un meci îndârjit de fotbal de masă în salonul jucătorilor. Alţii sunt în camera de internet pentru a vedea ce s-a mai întâmplat pe la ei pe acasă. Unii vin transpiraţi de pe terenurile de antrenament după ce le-au lăsat locul altor aspiranţi la glorie, puncte multe în clasamente şi mai ales bani, peste 24 de milioane în moneda locului, care este dolarul, tot mereu verde şi foşnitor ca bradul.Mix-ul acesta atât de atrăgător pentru toţi jucătorii din întreaga lume nu se poate realiza decât la U.S. Open, ultimul turneu de grand slam al anului, ajuns la venerabila vârstă de 131 de ani. Este imaginea ultimei zile de odihnă înaintea marii bătălii a acestui turneu ce închide seria turneelor de elită.
Flushing Meadows, locul de desfăşurare al open-ului American de tenis, pare o oază de prosperitate într-un ocean de criză. Premiile cresc în fiecare an, ajungând acum la peste 24 de milioane, câte 1,9 milioane obţinând învingătorii de pe tablourile de simplu masculin şi feminin. Lângă cea mai mare arenă de tenis din lume de 23.700 de locuri a răsărit anul acesta un restaurant, unde pe terasa de la etaj poţi sorbi în linişte o bere de zece dolari, în timp ce priveşti fie la un meci de tenis sau la pelerinajul zilnic din piaţa centrală a complexului de tenis din Queens. Preţurile s-au mai ridicat o idee, deoarece cererea este pe măsură, anul trecut jucându-se mai mereu cu casă închisă. Şi este absolut normal când pe terenuri găseşti toate vedetele la zi ale acestui sport elitist, iar în a doua săptămână chiar şi marile legende ale sale, ce evoluează în turnee pe categorii de vârstă, organizatorii să încerce obţinerea de profituri substanţiale.
Pentru o mare campioană este chiar ultimul turneu. Kim Clijsters se va opri după acest eveniment, hotărârea ei fiind definitivă. Belgianca născută în Bree acum 29 de ani va pune capăt unei cariere ornate cu patru titluri de mare slam, toate obţinute pe ciment vopsit, din care trei chiar la Flushing Meadows. Flămânda cu tata cu nume ilustru în lumea fotbalului internaţional a hotărât că e de ajuns, familia fiind mai importantă decât o eventuală continuare a carierei. Dar Clijsters nu renunţă la ideea de a încheia în triumf pe decoturful american, chiar dacă pe tabloul feminin există şi alte pretendente la titlu, precum Viktoria Azarenka, Serena Williams sau Petra Kvitova. Cea mai îndreptăţită să spere la un al 15-lea turneu de mare slam din palmares pare mezina familiei Williams, Serena adunând un mănunchi de medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Londra, acolo unde triumfase mai devreme, la Wimbledon, fără a ceda niciun set. Azarenka intră în luptă cu numărul 1 pe tablou, dar evoluţia sa sinuoasă din acest an nu o creditează cu prea multe şanse.
Pe tabloul masculin situaţia e clară. Trei favoriţi luptă pentru întâietate, fiecare având argumentele sale. Roger Federer vine din postura de numărul unu mondial şi cu dorinţa de a obţine un al şaselea titlu aici, ceea ce ar însemna depăşirea performanţelor a doi mari jucători, Jimmy Connors şi Pete Sampras. Novak Djokovic are propriii demoni de stăpânit. Necăjit de rezultatele obţinute în ultimul timp, ce au culminat cu ratarea unei medalii olimpice, Nole a pus mâna pe fierăstrău şi şi-a tăiat toate rachetele pentru a scoate răul din ele. Tratament cu iz vrăjitoresc balcanic, dar care a dat roade, sârbul reuşind să se impună în Open-ul Canadian şi făcând finală la Cincinnati, alt turneu de 1.000 de puncte, bineînţeles cu alte rachete în traistă. Cel de-al treilea favorit este Andy Murray. Scoţianul, proaspăt deţinător de aur olimpic, nu a câştigat niciodată un turneu de mare slam. Ar fi o nouă încercare, precedentele soldându-se doar cu trei finale, două dintre ele chiar pe tărâm american. Rafa Nadal nu mai completează careul, accidentarea de la genunchi privându-l de multe momente extrem de importante din carieră precum purtarea steagului pentru Spania la deschiderea Jocurilor sau turneul american. Lângă cei enumeraţi mai sus, un cuvânt sau poate frazele de final le poate spune şi Jo Wilfried Tsonga sau Juan Martin del Potro.
Rămâne de văzut dacă toate aceste calcule se vor adeveri. Spectacolul va fi unul pe măsura premiilor, adică maxim, aşa că să-l urmărim. Merită.
Ştefan Alecsiu este redactor şef adjunct la Radio România Actualităţi