Spre sfârşitul lunii iulie, intra în vigoare o nouă lege cu privire la factura electronică, şi anume Legea 148/2012 care clarifica procedura de emitere electronică a facturilor şi cerinţele ce trebuie îndeplinite de contribuabili, dar şi posibilitatea externalizării serviciilor de emitere, transmitere şi arhivare a facturilor în forma electronică. În prezent, la aproape o lună de la publicarea acestei legi în Monitorul Oficial, Guvernul suspendă aplicarea noilor prevederi prin intermediul unei noi ordonanţe.
Spre sfârşitul lunii iulie, intra în vigoare o nouă lege cu privire la factura electronică, şi anume Legea 148/2012 care clarifica procedura de emitere electronică a facturilor şi cerinţele ce trebuie îndeplinite de contribuabili, dar şi posibilitatea externalizării serviciilor de emitere, transmitere şi arhivare a facturilor în forma electronică. În prezent, la aproape o lună de la publicarea acestei legi în Monitorul Oficial, Guvernul suspendă aplicarea noilor prevederi prin intermediul unei noi ordonanţe.În acest sens, Guvernul motivează suspendarea aplicării prevederilor legii privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice pentru a acorda un timp rezonabil, şi anume până la data de 1 ianuarie 2013, operatorilor economici care desfăşoară activităţi de emitere, transmitere şi arhivare electronică pentru adaptarea infrastructurilor tehnice existente la noul cadru juridic.
Legea privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice stabilea regimul juridic al documentelor în formă electronică ce conţin date cu privire la operaţiunile economice de schimb sau vânzare de bunuri ori servicii între persoane care emit şi primesc facturi, bonuri fiscale sau chitanţe în forma electronică. Această lege aduce prevederi cu privire la chitanţele şi bonurile fiscale emise fie de automatele bancare, fie de casele de marcat în formă electronică şi stocate la emitent în format electronic. Astfel că noua lege clarifică modul în care pot fi emise, transmise şi păstrate pe termen lung facturile electronice, ceea ce reprezintă un pas important în procesul de migrare spre mediul electronic. De asemenea, noua lege lămureşte aspectul mărcii temporale, menţionând în mod clar că factura electronică trebuie să conţină marca temporală, care certifică momentul emiterii sale.
Măsurile cu privire la documentele electronice urmau să fie aplicate persoanelor impozabile stabilite în ţara noastră şi care îşi desfăşurau activitatea în România. Astfel că, persoana fizică sau juridică ce emite facturi putea să opteze pentru emiterea acestora în forma electronică, cu condiţia garantării autenticităţii, originii şi integrităţii conţinutului.