Dacă unii au aşteptat începerea şcolii cu emoţie, pentru alţi părinţi a fost mai degrabă vorba de spaimă. Au făcut tot posibilul să împiedice organizarea clasei pregătitoare, semnând tot felul de petiţii, dar ieri s-au văzut obligaţi să se recunoscă înfrânţi şi să îşi ia copiii de şase ani de la grădiniţă pentru a-i duce la şcoală.
Dacă unii au aşteptat începerea şcolii cu emoţie, pentru alţi părinţi a fost mai degrabă vorba de spaimă. Au făcut tot posibilul să împiedice organizarea clasei pregătitoare, semnând tot felul de petiţii, dar ieri s-au văzut obligaţi să se recunoscă înfrânţi şi să îşi ia copiii de şase ani de la grădiniţă pentru a-i duce la şcoală.
Intenţia Ministerului Educaţiei de a face „trecerea firească de la joacă la învăţare” a creat poate cel mai mare haos din învăţământul românesc. Ideea de a muta copiii din grădiniţe, unde lucrurile erau clare, în incinta şcolilor generale părea ieri, în prima zi de şcoală, un gest inconştient. Până şi la cea mai importantă şi mai mare şcoală generală din oraş, Şcoala 11, acolo unde au fost făcute eforturi considerabile pentru ca totul să fie impecabil, lucrurile sunt departe de a fi rezolvate. Fără doar şi poate, cadrele didactice care predau la clasa pregătitoare sunt nişte eroi cărora conducerea şcolilor ar trebui să le ridice statuie măcar pentru curaj.
În marea de oameni adunaţi pe terenul de sport, se vede din loc în loc şi câte o mogâldeaţă cu ochii mari şi goi care par a întreba pe toţi din jur ce se întâmplă. Poartă în spate ghiozdane mai mari ca ei şi se lipesc din când în când de piciorul mamei sau al tatălui, refuzând să se amestece în grupurile de elevi care aleargă zglobii cu florile în mână. După discursul oficial, directorul Constantin Popa îi anunţă pe cei de la clasa pregătitoare să meargă în sala de sport pentru a fi preluaţi de câte un cadru didactic. La Şcoala 11 există şase clase pregătitoare, într-o clasă existând de la 22 şi până la 32 de elevi.
„Am ghiozdan cu gărgăriţă şi acum stau şi mă gândesc cum o fi arătând doamna educatoare”, îmi spune o fetiţă blondă, care aşteaptă pe băncuţa din sala de sport. Uşor, uşor, cei mici, însoţiţi de părinţi, sunt grupaţi pe clase şi preluaţi de către un cadru didactic. Aşteptarea a fost prea grea pentru unii dintre puştii de la rând. O fetiţă a adormit în braţele mamei, iar aceasta este obligată să o poarte aşa până o va aşeza în bancă. Odată ieşiţi în curte, vezi alţi câţiva “ştrumfi” ce stau stingheri cu ochii la cei de clasa a opta.
Duşi de val, ajungem în una dintre sălile de clasă în care vor învăţa elevii pe care Ministerul Educaţiei face experimentul numit clasa pregătitoare. Totul este impecabil: băncile noi, special comandate după modelul impus de la minister, parchet etc. Într-un colţ din spatele catedrei zugrăveala încă nu s-a uscat şi asta pentru că muncitorii au fost nevoiţi să lărgească sala pe ultima sută de metri. Din păcate, însă, tocmai esenţa “clasei zero” nu va putea fi niciodată atinsă: „trecerea firească de la joacă la învăţare” rămâne o demagogie atâta timp cât micuţii stau înghesuiţi ca sardelele fără a avea vreun loc de joacă special amenajat în clase, aşa cum se întâmpla la grădiniţă.
„Orarul încă nu este gata, pentru că trebuie să mai vorbim cu profesorii de sport şi religie. În plus, vor avea şi opţionale: probabil engleză sau franceză şi probabil antrenament grafic, dacă şi dumneavoastră sunteţi de acord. Dumneavoastră alegeţi care vor fi opţionalele. Nu ştiu încă să vă spun dacă acestea se plătesc sau nu… Disciplinele sunt: comunicare în limba română, educaţie pentru societate, matematică, religie, exploatarea mediului, arte vizuale şi lucru manual, muzică şi mişcare, educaţie fizică şi dezvoltare personală”,le spune educatoarea celor prezenţi în micuţa clasă.
Clasa a VI-a, in aceleaşi bănci speciale
Cadrul didactic le înmânează părinţilor programul şi lista cu rechizitele obligatorii (valabilă doar pentru prima săptămână), anunţându-i că se vor întâlni după-amiază la o şedinţă. Educatoarea le spune părinţilor că nu diferă modalitatea de predare faţă de grupa pregătitoare de la grădiniţă, marile diferenţe sunt legate de dotare şi spaţiu. „Din păcate, aici, din lipsă de spaţiu, după ce copiii dumneavoastră vor termina orele, în băncuţele astea vor învăţa elevi de clasa a VI-a, în schimbul doi. Va fi o mare problemă, dar… Vom avea nevoie şi de dulapuri, pentru că nu vreau să îi pun să umble cu ghiozdane grele în spate”, mai spune educatoarea care, cu o seară înainte, mărturiseşte că a făcut şmotru cot la cot cu soţul ca lucrurile să iasă bine.
După ce este citit regulamentul şcolii, ocazie cu care picii de-o şchiopă au aflat că nu au voie să fumeze şi să vină cu grenade la şcoală, părinţii sunt anunţaţi că nu se vor pune note, dar absenţe da. Altfel spus, nu mai merge ca la grădiniţă să poţi sta o săptămână acasă. Absurd este că nimeni nu s-a gândit ce se întâmplă dacă un elev lipseşte prea mult.
Încolonarea la pipi!
La fel, nimeni nu s-a gândit câtă responsabilitate îşi asumă un cadru didactic care va fi obligat probabil din cinci în cinci minute să meargă cu un copil la toaletă. Ce vor face ceilalţi copii în acest timp: vor fi încuiaţi fără supraveghere în clase sau obligaţi să meargă la pipi încolonaţi ca la muzeu? „La grădiniţă, la două grupe este un cadru auxiliar. Aici nu. Am 160 de copii şi am pus problema asta, cerând măcar două ajutoare. Ce faci cu copiii lăsaţi în clasă? Eu spun că decizia înfiinţării acestei clase a fost pripită. Trebuia lăsată la grădiniţă. Acolo aveai şi personal pregătit… Acum ai fost obligat să umbli după bănci speciale, să pregăteşti alţi profesori… Cu toate astea, sunt mândru că am reuşit să avem băi speciale pentru clasa pregătitoare, cu toate obiectele sanitare montate foarte jos. În plus, primii şase profesori la titularizarea din acest an au ales să vină la şcoala noastră”, a declarat Constantin Popa, directorul Şcolii 11 (locul 4 pe ţară ca număr de elevi: 1.820)
După întâlnirea cu educatoarea, micuţii se ridică din bănci fără să fi înţeles nimic, îşi prind în piept ecusonul cu numele şi se îndreaptă obosiţi spre ieşiri. În drum, unii „atacă” baia. În urma lor, pe hol, elevii din clasele mai mari se îmbrâncesc, iar profesoarele respiră adânc şi se roagă probabil să nu cedeze.
Clase pregătitoare în învăţământ simultan alături de elevi de clasa a IV-a
Potrivit datelor Inspectoratului Şcolar Buzău, în tot judeţul funcţionează 219 clase pregătitoare. Dintre acestea, doar în 146 învaţă doar copii de clasa pregătitoare, iar în celelalte 73 se face învăţâmânt simultan, pentru că nu există clase suficiente.
Mai mult decât atât, în 39 dintre aceste clase învaţă copii de clasa 0, alături de cei de clasa I, în 24 – copii de clasa 0, de clasa a II-a şi a III-a. Există şi cinci săli în care clasa 0 este un fel de struţo-cămilă şi asta pentru că elevii sunt cei de şase ani, continuând cu cei de clasa I, a II-a, a III-a şi a IV-a.
{loadposition zgalerie09181}