Să avem şi weekend-uri cu rezultate unul mai frumos decât altul, cu medalii de aur, argint şi bronz într-un domeniu în care privisem acum patru săptămâni în gol în apa pistei de la Eton Dorney, locul unde ni se înecaseră toate bărcile cu speranţe olimpice.
Să câştigăm cu o echipă cârpită în jurul unui singur campion dreptul de a spera că drumul în Cupa Davis poate să fie în două sensuri şi să mai avem o şansă de a ne apropia de lumea bună a tenisului chiar dacă primul tău jucător de simplu este dincolo de Top 200.
Să avem şi weekend-uri cu rezultate unul mai frumos decât altul, cu medalii de aur, argint şi bronz într-un domeniu în care privisem acum patru săptămâni în gol în apa pistei de la Eton Dorney, locul unde ni se înecaseră toate bărcile cu speranţe olimpice.
Să câştigăm cu o echipă cârpită în jurul unui singur campion dreptul de a spera că drumul în Cupa Davis poate să fie în două sensuri şi să mai avem o şansă de a ne apropia de lumea bună a tenisului chiar dacă primul tău jucător de simplu este dincolo de Top 200.
Să vedem o tânără care începe să adune trofee în lumea elitistă a sportului alb, primul WTA din cariera ei în Uzbekistan, la Taskent, acolo unde o altă româncă obţinea titlul în 2008.
Să ne bucurăm de revenirea unui veteran al tenisului românesc în primii 80 de jucători ai lumii, câştigarea ultimului turneu challenger, de la Banja Luka, dovedind resursele acestui truditor al terenurilor.
Să mulţumim unor mari campioane ale canotajului, care spun adio sportului care le-a oferit atâtea satisfacţii în contrapartidă cu anii de muncă silnică sacrificaţi pentru aceste performanţe.
Aşa s-a întâmplat în recent încheiatul sfârşit de săptămână, cu bărcile feminine de două rame şi cel regina de 8+1 poleindu-se în aur european, la campionatele continentale ce s-au desfăşurat la Varese, în Italia. În barca cea lungă şi care ne-a adus atâtea satisfacţii s-au aflat Georgeta Andrunache şi Viorica Şuşanu, care au urcat pentru ultima oară pe cea mai înaltă treaptă a unui podium de premiere. Un final de carieră internaţională aşa cum a fost mai mereu viaţa lor de sportive de performanţă: exemplar şi strălucitor !
Al doilea aur a venit în proba care le-a consacrat pe cele două prietene, cel de două rame cu Camelia Lupaşcu şi Nicoleta Albu în preluare de ştafetă. Să nu uit şi de argintul obţinut de tânărul echipaj masculin de patru rame, ceea ce înseamnă ploaie în seceta rezultatelor masculine.
În lumea tenisului, victoriile individuale ale Irinei Begu şi Victor Hănescu au conotaţii aparte. Bucureşteanca de 22 de ani confirmă victoria uriaşă în faţa numărului 8 mondial de la US Open, Caroline Wosniacki, adunând un mănunchi de cinci victorii consecutive pe zgura de la Taskent şi pe deasupra un trofeu, primul din seria WTA din carieră. Este semnul că Irina a încheiat o perioadă neagră din carieră reîncepând ascensiunea spre lumea bună a tenisului, primul pas fiind unul de 17 locuri, după câştigarea turneului.
‘’Hane’’, cum este cunoscut în lumea tenisului Victor Hănescu, tot din Cetatea lui Bucur şi el, rescrie frumos cariera sa, bazându-se pe turnee challenger de mai mică anvergură dar care aduc puncte gospodăreşti la zestrea ATP. Victor s-a impus la Banja Luka, în Bosnia, iar acum locul său este 80, în ierarhia mondială, loc pe care nu-l mai ocupase de 11 luni. O relansare la 31 de ani înseamnă voinţă şi profesionalism, iar întoarcerea sa în echipa de Cupă Davis ar însemna un eventual baraj la toamnă pentru grupa mondială. Vise pe care le avem graţie unui meci nebun întâmplat ieri în Cluj între România şi Finlanda, câştigat în meci decisiv de un alt bucureştean ce avea şi el nevoie de o astfel de întâmplare fericită. Victor Crivoi, uitat prin clasamentele mondiale dincolo de Top 300, a reuşit o victorie în cinci seturi care a durat aproape patru ore şi jumătate de joc în faţa unui tenace finlandez, Harry Helliovarra. Cei doi au oferit imaginea unor antici gladiatori care, în mijlocul ringului şi-au împărţit lovituri după principiul ,,cine rămâne în picioare’’. A rămas Victor doar cât a auzit vocea arbitrei suedeze care a anunţat: game, set, match şi apoi s-a prăbuşit sub îmbrăţişările nebune ale unei echipe ce realizase cea mai pe muchie victorie din ultimii zece ani.
Aşa că se poate…… chiar şi de ai noştri.
Ştefan ALECSIU este Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi