„Lista lui Ungureanu” – este vorba, cum deja este bine ştiut, de achiziţiile Regiei Autonome a Patrimoniului Protocolului de Stat şi ale Secretariatului General al Guvernului din perioada în care Mihai Răzvan Ungureanu a fost premier, pe care presa aservită Uniunii Social Liberale le atribuie ca fiind făcute special pentru uzul primului ministru – a făcut furori printre fanii USL şi ai mediei care aruncă cu lături către tot ceea ce a însemnat guvernare portocalie.
„Lista lui Ungureanu” – este vorba, cum deja este bine ştiut, de achiziţiile Regiei Autonome a Patrimoniului Protocolului de Stat şi ale Secretariatului General al Guvernului din perioada în care Mihai Răzvan Ungureanu a fost premier, pe care presa aservită Uniunii Social Liberale le atribuie ca fiind făcute special pentru uzul primului ministru – a făcut furori printre fanii USL şi ai mediei care aruncă cu lături către tot ceea ce a însemnat guvernare portocalie.Bineînţeles, subiectul pare gras atât timp cât „adrisantul” (vezi segmentul de populaţie care mai înghite asemenea gogoriţe din partea manipulatorilor din solda lui Felix – Voiculescu) pare oricând gata să pună mâna pe furcă auzind că „spilcuitul” Ungureanu a mâncat şi a băut finesuri franţuzeşti, japoneze ori americane din banii lui, ai contribuabilului, dar că s-a şi parfumat cu pomezi de firmă şi s-a spălat pe dinţi tot din bugetul secătuit al ţărişoarei noastre năpăstuite şi aşa de „ciuma portocalie”. Că deja toţi cei care au capul pe umeri ştiu adevărul, au văzut de departe făcătura, iar atacul va avea, cu siguranţă, un efect de bumerang, nu mai este niciun secret pentru nimeni.
În schimb, pe mine personal, m-a revoltat la culme o cu totul altă dezvăluire, legată tot de achiziţii publice, de care am aflat recent, nu din presă, ci direct de la sursă. Să relatez pe scurt împrejurările. În urmă cu două săptămâni, am participat la o emisiune a postului regional TV Sud – Est, avându-l alături pe profesorul buzoian Emil Moise, cunoscut combatant anti-educaţie religioasă în şcoli. Prin bătăliile pe care acesta le-a dus în Justiţie, inclusiv în speţa privind interzicerea icoanelor în sălile de clasă, a ajuns în câteva rânduri în faţa plenului Curţii Constituţionale, unde, spune el, a avut ocazia să se convingă de calitatea îndoielnică a unora dintre magistraţii acestei instanţe. Convingere care i-a fost confirmată după ce a avut ideea de a cere, conform Legii 544, privind liberul acces la informaţiile de interes public, lista cu abonamente la toate publicaţiile periodice – excluzându-le pe cele de specialitate – pe care respectiva instituţie le-a avut de-a lungul timpului. Surpriză, şi nu doar pentru profesorul buzoian: domnii magistraţi ai Curţii Constituţionale citesc – în afară de ziarele quality, în care pot apărea comentarii, ştiri, dezvăluiri legate de instituţia la care activează, şi pe care este necesar să le cunoască – şi presa tabloidă (Libertatea, Click, Can-Can), de sport precum şi ghidurile de programe TV (TV Mania şi PRO TV Magazin).
Am spus-o şi atunci, o spun şi acum: această listă este infinit mai ruşinoasă decât cea a achiziţiilor pe care Curtea Constituţională era acuzată în acel moment că ar vrea să le facă – mape în foiţă de aur, jilţuri personalizate pentru judecători, sistem audio-video pentru înregistrarea şi difuzarea dezbaterilor în plen etc. Şi chiar decât cea legată de „Lista lui Ungureanu”. Mai ales că cea din urmă nu a fost, cu siguranţă, nici văzută şi nici aprobată de premierul de atunci, în timp ce lista cu ziarele îmi pun capul că a trecut pe sub nasul preşedintelui instituţiei. Care, dacă a semnat precum primarul, este treaba lui…