Satul – Zmedeşti, Simideşti, Smedeasca – s-a aflat într-o vreme în situaţia de sat domnesc al lui Mihai Viteazul ca şi Bistra (lângă Sălcioara), Bugheni, Căldăreşti, Creţul (lângă Bădeni), Drăgoteşti, Găgeni, Găvăneştii de Jos, Găvăneştii de Sus, Glaveş (lângă Bădeni), Mălăeşti (lângă Brădeanu), Mirceşti (lângă Simileasca), Moceşti (lângă Lipia), Obidiţi (lângă Cotorca), Pojorâţi (probabil lângă Găvăneşti), Prundeşti (lângă Tăbărăşti), Smedeşti (lângă Lipia), Stămbeşti (lângă Găvăneşti), Şopârliga, Şopârliga Ţiganului şi Urcăneşti (lângă Lipia).
Satul – Zmedeşti, Simideşti, Smedeasca – s-a aflat într-o vreme în situaţia de sat domnesc al lui Mihai Viteazul ca şi Bistra (lângă Sălcioara), Bugheni, Căldăreşti, Creţul (lângă Bădeni), Drăgoteşti, Găgeni, Găvăneştii de Jos, Găvăneştii de Sus, Glaveş (lângă Bădeni), Mălăeşti (lângă Brădeanu), Mirceşti (lângă Simileasca), Moceşti (lângă Lipia), Obidiţi (lângă Cotorca), Pojorâţi (probabil lângă Găvăneşti), Prundeşti (lângă Tăbărăşti), Smedeşti (lângă Lipia), Stămbeşti (lângă Găvăneşti), Şopârliga, Şopârliga Ţiganului şi Urcăneşti (lângă Lipia).Se va face şi importanta observaţie că, dacă domnitorii de până la 1593 cumpăraseră cinci sate moşneneşti, voievodul de după această dată va avea şi performanţa de a achiziţiona nu mai puţin de 113 sate de moşneni „aceasta însemnează că din totalul satelor rumânite direct de domni prin cumpărare, până la 1600, Mihai Viteazul a rumânit 95,7%” spunea regretatul istoric I. Donat.
Un locuitor de aici, Stan al lui Edul, apărea în calitate de jurător, pentru doi locuitori de la Fureşti, la 5 octombrie 1594. El urma să depună mărturie „la Arhanghelul Mihail” pentru ocina acestora alături de alţii din Dimiani, Bălegoşi, Cocorăşti, Lipia şi Beceni. Cu 1.500 de aspri un Savu de aici îi vindea, în 28 septembrie 1597, zece stânjeni de ocină – „de pretutindeni”- lui Mircea din Potoceni.
Ca moşnean este menţionat la 21 iunie 1610 Voicaci implicat, alături de alţi trei, în lămurirea unei situaţii conflictuale de la Potoceni. Cele două părţi ale Floarei Pătru erau întărite în 27 noiembrie 1616 unui Dragomir „de la matca Buzăului, până la hotarul Moceştilor”. Mai cumpărase Dragomir şi de la Antonie, de la Junele şi de la Rada Flocoteasa. În mai 1617, între cei patru moşneni desemnaţi să lămurească situaţia unei ocine de la Cândeşti era amintit şi Stoica din Smedeşti. Cu numele întreg – Stoica Subţirelu – apare din nou acelaşi martor, în februarie 1618. Moşnenii Smedeşti sunt întăriţi în ocina Moceştilor în 26 octombrie 1618 de vodă Gavrilă Movilă „toată partea cât a fost a lui Udrea armaş”. Udrea vânduse lui Mihai Viteazul, iar acum Smedeştii alături de alţii cumpărau, pentru 60.000 de aspri, cu excepţia a 28 de pogoane de vii ale vel banului Ianache.
Sub forma de Zmeeşti apărea localitatea în 25 iunie 1625 cu ocazia unei mărturii de hotare. La 30 iunie 1625 se menţiona că satul fusese moşnenesc cumpărat, forţat de Mihai Viteazul de la Stoia Zmeul şi de la ceata acestuia iertându-i de bir pe trei ani. Leon Tomşa în 10 iunie 1632 întărea Radului logofătul din Măneşti cinci stânjeni de ocină cumpăraţi de la Negriţa, fiica lui Ciuflen din Smedeşti, dar şi alte proprietăţi de la Voicu Coşatu, Ghinea Vâlculescu, Dragomir Voicheciu şi alţii.
Agitaţie în cătunul Simileasca de lângă Buzău
Cătunul de lângă Buzău, cunoscut ulterior şi sub denumirea de Simileasca Banu, era cuprins de o justificată agitaţie în primăvara lui 1647 când, sub povara dărilor, roşii şi păhărniceii din Clădeşti vindeau, pentru 60 de ughi, vel logofătului Radu Cocorăscul din Cocorăşti, longevivul partizan al lui vodă Matei Basarab.
Pentru că Radu Irimie nu îşi plătise birul, în 5 august 1648 o roată de moară de aici se vindea de către iuzbaşa de vistiernicei Drăghici şi de moşneni. Un vad de moară „şi cu partea de moşie” de aici era pomenit în 10 iulie 1652. El aparţinuse moşnenilor Bădeni şi ajunsese în proprietatea căpitanului Barbu. Spre 1680 se grafia numele localităţii sub forma de Smidişti pe apa Buzăului. Încleştaţi cu egumenul de la Comana se aflau moşnenii în procesul din 15 martie 1710 pentru moşia lor de la Moceşti şi vor câştiga documentul fiind comunicat de B. Iorgulescu lui A. D. Xenopol în 1889. Mult mai bogată se arată a fi istoria localităţii spre epoca modernă, dar rândurile de mai sus sunt legate de primele documente ce au mai supravieţuit vicisitudinilor vremii.