Săptămâna trecută, Consiliul Suprem de Apărare a ţării a luat o decizie crucială pentru viitorul Armatei Române. Dotarea cu avioane de luptă nu este un lux, pentru că, fără o asemenea decizie, ar fi trebuit să notificăm NATO că nu mai suntem capabili să asigurăm apărarea propriului spaţiu aerian, solicitând ca alte state să asigure misiunile de poliţie aeriană. Desigur, plătind pentru acest lucru. Aşa procedează micile state baltice care nu au aviaţie de vănătoare.
Săptămâna trecută, Consiliul Suprem de Apărare a ţării a luat o decizie crucială pentru viitorul Armatei Române. Dotarea cu avioane de luptă nu este un lux, pentru că, fără o asemenea decizie, ar fi trebuit să notificăm NATO că nu mai suntem capabili să asigurăm apărarea propriului spaţiu aerian, solicitând ca alte state să asigure misiunile de poliţie aeriană. Desigur, plătind pentru acest lucru. Aşa procedează micile state baltice care nu au aviaţie de vănătoare.
Dacă tot spunem că suntem al doilea stat NATO ca importanţă, după Polonia, pe flancul estic al Alianţei, dacă Armata României este apreciată în misiunile desfăşurate în Irak, Kosovo şi Afganistan pentru profesionalismul militarilor ei, ar fi păcat ca acestă credibilitate să fie pierdută. Unii pot să întrebe de ce am luat avioane vechi, de ce le luăm din Portugalia, de ce luăm F16 şi nu alte tipuri de prin Europa? Luăm avioane în uz, fiindcă atât ne permitem şi fiindcă este cea mai bună variantă sub aspectul raportului calitate/preţ. Avioanle acestea, folosite fiecare câte 200 ore pe an, pot zbura încă 20 de ani. Suficient ca să se asigure tranziţia spre singurul avion de generaţia a V-a, multirolul F35, singurul produs în spaţiul NATO. Toate ţările europene, care produc alte tipuri de avioane de luptă de generatia a IV-a, aşa cum este F16, sunt parte la programul F35 ori s-au înscris pe lista de cumpărători ai acestui avion de top. Singura încercare de a construi un avion similar apartine ruşilor, cu avionul Suhoi T50, dar opţiunea noastră de securitate exclude o asemenea variantă. Iar din Portugalia le luăm fiindcă sunt singurele disponibile în acest moment. Olanda a mai avut avioane F16 disponibile acum jumătate de an, dar un alt stat s-a mişcat mai repede decât noi şi a demarat procedurile de achiziţie.
Decizia CSAT nu ar fi fost posibilă dacă Guvernul, şi în mod special Ministerul Apărării, nu s-ar fi implicat pentru identificarea unei soluţii concrete pentru dotarea Armatei cu avioane de luptă. Ţin sa subliniez eficienţa demersurilor făcute de ministrul liberal al Apărării, domnul Corneliu Dobriţoiu, şi de echipa de la acest minister, care au demonstrat că în doar patru luni se pot recupera întârzieri de ani în luarea unei decizii concrete, pentru că Guvernele Boc nu au făcut nimic în acest sens.
Trebuie remarcat faptul că această soluţie corespunde, în primul rând, posibilităţilor financiare ale României pe următorii patru-cinci ani, efortul bugetar fiind minim în raport cu importanţa strategică a achiziţiei şi cu beneficiile certe de securitate. Guvernul demonstrează astfel fără echivoc dorinţa de dezvoltare a parteneriatului militar şi politic nu doar cu Portugalia, ci şi cu Statele Unite, consecvenţa în ceea ce priveşte îndeplinirea angajamentelor NATO şi, mai ales, seriozitatea intenţiilor sale de a menţine capacitatea de luptă a Armatei Române în ciuda dificultăţilor economice. Avionul F16 reprezintă tranziţia firească spre singurul avion de generaţia a V-a produs în spaţiul NATO, multirolul F35, Guvernul USL punând, practic, astăzi, piatra de temelie la procesul de dezvoltare a Forţelor Aeriene Române.
În condiţiile în care achiziţia avioanelor F16, instruirea piloţilor şi a personalului de întreţinere, cumpărarea muniţiei şi a pieselor de schimb, pregătirea infrastructurii de aerodrom presupun un efort bugetar estimat pe următorii patru ani la circa 0,04 la sută din Produsul Intern Brut anual, este firesc ca în următorii ani Ministerul Apărării să fie sprijinit la nivelul Guvernului pentru a primi în toată această perioadă finanţarea necesară. Dincolo de elementele de securitate, această achiziţie reprezintă şi o oportunitate certă şi pentru cooperarea economică cu firmele americane care vor fi implicate în acest proiect şi sunt convins că beneficiile pentru România nu vor întârzia să apară.
Securitatea unui stat implică şi costuri, iar o armată trebuie plătită şi dotată în permanenţă nu doar în vreme de conflict. Din păcate, în istoria României au fost momente când armata ţării nu a fost o prioritate pentru clasa politică, iar soarta s-a răzbunat crunt.
George SCUTARU este deputat şi preşedinte al organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Liberal